1Leu:
Nu suntem fiare c-avem psihodinamica
unii sunt nevropați cu frică și panică
unii sunt psihopați cu furie sistematică
alții-s furați de o himeră mesianică.
Vasăzică, fiarele nu-s așa bestii
Vestind că noi n-am evoluat, suntem trestii
Urmărim întotdeauna high esteem
Deja am colindat tot spațiul dat, fără destin.
Iubirea de oameni va trece obstacole
Când toți urmașii lui Iisus vor miracole
Societatea-i manipulată prin tentacule
Ei nu pot fi măcar o dată Heracles.
Refren:
N-are cum să fie simplu
Străzile sunt un pericol
Tot mai mulți cad în ridicol
Nici nu mai ridică, nu cer ajutor.
Hopper-ul:
Azi… străzile sunt într-un flux și reflux continuu…
Totul e-un ocean de ape niciodată-n odihnă…
Oameni ce vin și pleacă nici ei nu știu unde merg precis
Privesc spre capetele celor din jur sperând să nu cadă în abis
Oameni ce stau la colț cu ochii goliți de lumină
Zâmbesc doar fiindcă au în mână o sticlă plină
Ripostează agresiv de unde gânduri bune…
Într-un univers prăbușit… cu vise nule
Ne-am îngreunat existența ne bucurăm la lucruri mărunte
Într-un romantism ieftin… și copiii au frunți cărunte
Facem pasiuni, iluzia c-o să ieșim din propriul destin.
Ne visăm pe ecrane… ieșim din anonimat puțin…
Dar doar atât, crede-mă te-nclini într-un declin
Când cineva îți îndrugă astea… nu-l crede pe cretin
Ora de vârf… multe voci, multă lume, agitație.
mulți ochi… multe gânduri rele aici în stație
Simt că-n orice moment toți ochii se vor năpusti asupra mea
Iar simțurile mele, se vor bloca.
Atâta energie negativă la un loc…
Nu mai suport, se întâmplă-n fiecare zi când ies din bloc
Stop… vreau s-ajung acasă…
Destul de târziu dar nicăieri nu-i ca acasă
Ceasul meu lăuntric funcționează aritmic…
Cel de pe perete mă omoară ritmic…
Îmi pun cafea, mi-aprind țigara, privesc spre fereastră
E abia 2, o să-mi scriu memoriile până dimineața
Sentimentul de scârbă se intensifică pe zi ce trece.
Ipocrizia oamenilor, mă lasă rece
Interesul se manifestă în orice oră din zi și din noapte
Aici se practică „care pe care” tre’ să-ți faci parte
Tre’ să-ți faci parte… fa-ți parte…
Refren:
N-are cum să fie simplu
Străzile sunt un pericol
Tot mai mulți cad în ridicol
Nici nu mai ridică, nu cer ajutor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume dură și competitivă, unde oamenii sunt manipulați și luptă pentru supraviețuire. Versurile exprimă un sentiment de deziluzie față de societate și o lipsă de speranță.