Am rămas șocat, fără niciun neuron
Hai să mori tu că sunt singurul care pune apă de la robinet în bidon?
Singurul care stă pe tron încercând să-și găsească un rol?
Sunt singurul care încă mai are suflet de om?
Care n-are cum să facă ce-i place pentru că n-are money?
Sunt singurul care poartă Adidas în loc de Armani?
Sunt singurul care se pișă pe toți banii?
Singurul care mai orbește privind ochii închiși ai mamii?
Singurul ce încă simte cine te minte copile
Când realitatea te roade ca niște termite
Piesa mea trimite mesaje ascuțite
Care te lasă în suflet cu sânge dar fără cuțite
Mori cu pixul în mână și cu un vers pe caiet
Degeaba termini facultatea dacă mori fără drept
Sunt singurul care gândește scriind versuri cu greu?
Sunt singurul care ar da orice pentru o pâine cu pateu?
Mă simt ca un fotbalist ce o dă în bară
E a mia oară când gândurile mă omoară
Într-o lume anormală unde problema țării e banală
Iar tu stai la tine în scară și rulezi o penală
Și până la urmă ajungi să te doară-n p**a
Tu o iei pe calea lungă în loc s-o iei pe scurtătură
Ți-e frică că-ți spargi arcada suni garda ca ți-o ie în gură
Între p**a mea și dinți tăi să vedem cine rămâne fără dantură
Orice meme cumva cândva ți se va potrivi în viață
Toți știu să mintă dar prea puțini să creadă
Niciodată nu îți vei da seama fato
Nimic nu e ceea ce pare așa că las-o baltă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de alienare și frustrare al unui individ care se simte singur în fața problemelor societății și a propriilor lupte existențiale. El se simte deconectat de valorile și prioritățile celor din jur, fiind copleșit de greutățile vieții și de lipsa de resurse.