A. U. G:
Descurajată de lumea asta idioată,
Ține minte, învață, în orice om zace un suflet și-o hartă.
Și te crezi nevinovată,
Că o ruină ca tine nu mai are pic de artă.
Și înveți să te-nvârtești în jurul lumii asuprite,
Și citești, știi multe din auzite.
Relativ cu lumea toată,
Acționează, pune piciorul în prag și pleacă.
Asta e treaba ta, și n-ai de ce
Să accepți că tu nu poți să îți controlezi gândirea.
Și gândurile zboară, ca vorbele pe-afară,
Atât s-a auzit din scară, ultima vară.
Și vindecat de rău și de necaz,
Voi, clovnii societății, unde mai găsiți vreun haz?
Și de-aici am rămas, doar eu, un atu,
Vă văd pe toți aproape, dar nu vă simt pe niciunu.
Rx2: Și vă-ntreb încă odată, ce e cu voi, oameni buni?
De ce nu mai e la modă să fii român?
Vă dau eu răspunsul, mulți o știu,
România nu e reversibilă ca un CD.
Când dai de greu, să văd pe cine mai găsești
Din toți prietenii pe care-i părăsești.
Cei care te-au lăsat, ține minte,
Mai târziu toți vor avea nevoie de tine.
UNCLE G:
Sunt captivat de o comoară de marfă pură,
Pe la mine prin piese găsești des câte o înjurătură, așa că futu-te-n gură.
Pe la colț de bloc, blocat în anturaj iar,
Mort de spart bagi Nurofen crezând că e Anxiar.
Trăiești iar cu teama că poți să mori sau să pici la răcoare,
Și zilele cu soare au dispărut, unde-s morții lor, nici tu nu mai știi, coane.
Și-ți ies coarne, ai gânduri paranoice,
Și ești gata să tragi cu arma pentru niște psihedelice.
Ai intrat iar în sevraj, uiți să te mai îngrijești,
Și mai nou detești ce-odată te făcea să zâmbești.
Te-anturezi cu dușmanu’, fumați legale din chiștoace, și parcă
Îți vine s-o iei pe ma-ta la palme, e vina ei că nu ți-a dat bani de iarbă.
Eu sunt ăla de sub glugă ce pune lumea pe fugă,
Nu că sunt agresiv, dar ferește-te să nu-ți sparg capu’ ca pe nucă.
Știu că sunt bun de muncă, mersi că mă lauzi sau futu-te-n gură că mă crezi
Făcut din fiare, mașinărie de produs monezi.
Am ajuns la pământ, de-acolo ne știm noi doi,
Și mi-ai zis că ce faci nu e bine, iar acum umplem foi.
N-am știut sau n-am vrut, frate drag, să te ascult,
Acum hai la scară să adunăm, timpul e deja pierdut.
Rx2: Și vă-ntreb încă odată, ce e cu voi, oameni buni?
De ce nu mai e la modă să fii român?
Vă dau eu răspunsul, mulți o știu,
România nu e reversibilă ca un CD.
Când dai de greu, să văd pe cine mai găsești
Din toți prietenii pe care-i părăsești.
Cei care te-au lăsat, ține minte,
Mai târziu toți vor avea nevoie de tine
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a dependenței și a vieții într-un anturaj toxic, cu referire la problemele sociale din România. Vorbește despre deziluzie, trădare și dificultatea de a găsi sprijin în momente grele.