Am amintiri, de tot și toate,
zile și nopți fumate, momente frumoase ratate.
Nu găsesc răspuns la întrebare, te rog să mă ajuți,
am ajuns din copilul ăla care arunca cu pietre să pot muta munți.
Încă îmi place răsăritul, apusul mă întristează,
încă îmi place gustul vieții, chiar dacă uneori fentează.
Sunt în punctul în care te rugai să nu ajungi,
dar ca un analfabet nu pot pune virgula. Încă îmi ungi
rănile cu sare, am zile amare,
și încă mai am nopți când mă rog pentru un pat moale.
Pierdut în noapte, plutesc, n-am gravitate,
îmi simt pulsul cât mai tare și asta nu-i de bine frate.
Sunt puștiul ăla la care apelezi când vrei câte ceva,
și tocmai d-asta viața mea a ajuns să fie a ta.
Am zile f****e în ultimul hal, de nopți ce să mai zic,
că încă de mic, m-am obișnuit cu nimic.
În loc de jucării, mă jucam cu cârlige,
în loc de telefoane, plângeam să am o minge.
Să încheiem subiectul, e mai fumat decât mine,
ca am avut oameni ce mă rugau să termin și oameni ce mă rugau să mă termine.
Uneori o duc bine, de mai multe ori rău,
am țesut deseori răni în sufletul tău.
Poate copile, o duci mai rău decât mine,
roagă-te pentru tine, să-ți fie bine.
iar tu omule ce mă rogi să mă descarc în fața ta,
unde erai când mă rugam să se termine calvarul
din viața mea?
așa e, eram încuiat la minte și nu povesteam
ce făceam sau ce simțeam sau ce voiam.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o retrospectivă asupra unei vieți marcate de dificultăți, dependențe și regrete. Vorbitorul își amintește de momente grele din trecut și se confruntă cu prezentul, simțindu-se pierdut și deziluzionat. În ciuda greutăților, există o dorință de a depăși obstacolele și un apel către ascultător să se roage pentru propria bunăstare.