Acestea sunt dintr-un jurnal pe care-l aveam când eram puștan,
Când vecinii mei dragi trăiau și ei, ne împrumutau cu bani,
Aveam un singur vis, bucățica mea de paradis
Și mă întrebam mereu: „Cât p**a mea să mai rezist?”
Când era rău, făceam rău și totu’ mergea rău,
Nu știam cum să țin capu’ sus cu-atâtea pe capu’ meu,
Eram un derbedeu, cu primii ani vechime,
Și mă gândeam mereu la mulți mai derbedei ca mine.
Tu când ziceai că te culci, eu rămâneam până târziu,
Fumat, davat sau beat muci, mă chinuiam să mai scriu
Un cuvânt, o strofă, o piesă, vorbeam pentru mulți,
Considerați atunci impuls, tu n-aveai chef să le-asculți.
Ne criticai, dar nu ne ajutai cu nimic,
Și poate de-asta am simțit că am fost născut să reprezint
De la periferie, din zona de Sud, se știe,
Pe cei care poartă ce zic în suflet o veșnicie.
Acestea sunt probabil pentru tine ultimele file,
C-am trecut multe rele dorind să ne fie bine
Și simțim acum, după atâta drum, că dintre toate,
Doar strada ne-a făcut să nu ne mai temem de moarte.
Suntem deja prea mulți născuți sub aceeași stea
Și că se nasc mulți ce vor avea aceeași soartă ca a mea
Tu îi vei vedea, prin locuri, scări de blocuri,
Consumând aceleași droguri și alcool, în aceleași moduri.
Tu nu poți înțelege, nimeni nu vrea să plece,
Dar toți o facem într-o zi, nimeni nu poate știi unde.
De asta mă speria gândul, mă supărau prea multe,
Că toate grijile mărunte, încercau să mă inunde.
Vasele de sânge, mai aveau puțin și plesneau în cap
Când vedeam că venele erau sparte de mult timp.
De fapt mi-am stricat copilăria stând pe gard cu ochii închiși,
Într-un fals paradis, ne-am ucis fiecare vis.
Orice compromis făcut atunci, naște regrete, acum e trist.
Am înțeles prea bine toți atunci, tot ce ne-a împins,
Sau mai bine zis, cine-a mai fost de vină că ne-am scris destinu’ cu seringi pline cu h****e.
Acum, dacă mă știi, atunci arată-ți dinții,
Mulți au renunțat să creadă c-o să ne ierte părinții.
Așa că tu mai bine ține-ți copiii departe de stradă,
Că dacă nu știi să explici, nu vor putea să înțeleagă.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții pe stradă, regretele legate de alegerile făcute în trecut și sentimentul de neputință în fața unui destin tragic. Vorbește despre pierderea inocenței și impactul negativ al mediului asupra tinerilor.