Nu e vânt să mă aplece și nici val să mă înece
Că mă țin tare pe picioare
Am averi și bani pentru o mie de ani
Trăiesc ca un boier, stau bine monsieur.
Refren:
Când vă văd m-apucă milă, că nu vă duce bila
Nu vă duce bibilica, nu sunteți buni de nimica
Nimica nu știți voi, nici cât face doi plus doi
Și aveți numai arfe-n voi, de ghertoi.
Când vorbiți de mine, v-aș da una peste gură
Dar mi-e să nu-mi stric Rolexu’ de la mână,
Și-un picior la mișto, așa v-aș da
Dar nu-mi murdăresc pantofii mei de catifea.
N-ați avut și n-o să aveți ceea ce am eu
Invidioși rău pe succesul meu
Vorbiti de miliarde dar foamea vă arde
La voi în buzunare este jale mare.
Refren:
Când vă văd m-apucă milă, că nu vă duce bila
Nu vă duce bibilica, nu sunteți buni de nimica
Nimica nu știți voi, nici cât face doi plus doi
Și aveți numai arfe-n voi, de ghertoi.
Când vorbiți de mine, v-aș da una peste gură
Dar mi-e să nu-mi stric Rolexu’ de la mână,
Și-un picior la mișto, așa v-aș da
Dar nu-mi murdăresc pantofii mei de catifea.
Când vorbiți de mine, v-aș da una peste gură
Dar mi-e să nu-mi stric Rolexu’ de la mână,
Și-un picior la mișto, așa v-aș da
Dar nu-mi murdăresc pantofii mei de catifea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă superioritatea naratorului față de cei din jur, subliniind diferențele materiale și de statut social. Naratorul disprețuiește pe cei invidioși pe succesul său, evidențiind opulența sa și lipsa lor de valoare.