M-am întors la tine ca la prima mea dragoste,
Și la amintiri ce mi-ai dat în noapte.
O, tu frumoasa mea Cracovie,
Ce stai plăpândă ca o noapte!
Mă otrăvești cu aerul tău alb ca zăpada.
Îngerii și-au rupt aripi deasupra ta;
În timp ce mergeam prin noaptea ta
Spre Castelul Regilor adormiți.
O, Cracovie! Fată frumoasă,
Ce-ngropi în istoria ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o întoarcere nostalgică la un loc drag, Cracovia, evocând amintiri și sentimente profunde legate de istoria și frumusețea acestui oraș. Vorbitorul se simte atras și, în același timp, melancolic, de atmosfera și trecutul locului.