Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler
Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler
Gazdelor creștine să-i primiți în casă, lerui ler
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, lerui ler
Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, lerui ler
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, lerui ler
Șovăielnic pasu’, mâinile plăpânde, lerui ler
Tremurat li-i glasul, nu știu să colinde, lerui ler
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, lerui ler
Domnilor de astăzi să vă apuce frica, lerui ler
Mută-i întrebarea ce răsună afară, lerui ler
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, lerui ler
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, lerui ler
Pe la porți străine, ce ne stau închise, lerui ler
Vin colindătorii cum veneau odată, lerui ler
Să colinde în seara asta minunată, lerui ler
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.
Sensul versurilor
Colindul descrie imaginea tristă a colindătorilor săraci, care amintesc de sacrificiul inutil al trecutului și pun sub semnul întrebării starea actuală a țării. Ei vin să ne testeze mila și să ne reamintească de problemele ignorate.