Orașul râde și petrece,
Vuiește în chiot,
Urlă strada,
Boierul dă un leu când trece
Prin fața lui jucând parada.
Dansează ursul românesc!
E mare, ridicată-n labe și blânda fiară fioroasă,
Prin blana-i numeri coaste slabe,
Dar nu se lasă, nu se lasă… dansează ursul românesc!
Prin nas le-au petrecut veriga,
Dar tot mai mormăie urâtul,
Mai mormăie,
Dar nu prea strigă, că-i trage cu veriga urâtul.
Dansează ursul românesc!
De 2000 de ani dansează, l-au prins de pui în miez de codru,
Hei, codrul ăla-l tot visează, dar să mai scape nu e modru.
Dansează ursul românesc!
Orașul râde și petrece, vuiește în chiot,
Urlă strada,
Boierul dă un leu când trece
Prin fața lui jucând parada.
Dansează ursul românesc!
Sensul versurilor
Piesa descrie un urs captiv, simbol al tradițiilor și al poporului român, forțat să danseze pentru amuzamentul altora. Versurile sugerează o luptă internă între dorința de libertate și constrângerile impuse de societate și istorie.