N-avem ape minerale
N-avem gheață nici hârtie
N-avem varză de sarmale
Dar avem democrație.
Bișnițari și primari
În aceeași berărie
Se tocmesc schimbând dolarii
De când e democrație.
Lumea pare că se-ntoarce
Viața pare că re-nvie
E-o părere că se-ntoarce
Firul de democrație.
Duritate-n exprimare
Râs strident și mârlănie
S-a dus dracu’ orice candoare
De când e democrație.
Doamne ține-mă cuminte
Ia-mi lucirea de mânie
Dintre cântec și cuvinte
Vreau aici democrație.
Că sunt singur și mă bate
Plânset vechi de ciocârlie
Dintr-o parte într-altă parte
Și tac în democrație.
De rușine și de frică
Pustnic vechi într-o chilie
Care Doamne nu mai pică
De când e democrație?.
Dar de cât așa părinte
Năclăit de pesimism
Scoate-mă din necuvinte (bis ultima strofă)
Dă-mă-n totalitarism..!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dezamăgire față de democrația post-revoluționară, evidențiind corupția și pierderea valorilor. Naratorul oscilează între dorința de a rămâne integru și tentația de a renunța la luptă, preferând chiar un regim totalitar în locul stării actuale.