Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cât ai fi de rău și cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun.
Când se strâng străinii pe la case
Și lumini se-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Mori aici și nimeni nu te-aude,
Dar visează tot ce-ți stă pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
Din puținul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și-n pace,
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Unde-ai fi și orice-ai fi, bătrâne,
Dacă dorul șalele ți-a frânt
Și din dor atât îți mai rămâne
Să te-așezi cu fața la pământ.
Și să plângi când alții-n sărbătoare,
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Și să-ți plângi durerea ta cea mare
Și să plângi de dor de țara ta.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Refren:
Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele-n vizită nu vin.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de dor și singurătate resimțit de românii aflați departe de casă, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă. Evidențiază contrastul dintre bucuria celor de acasă și tristețea celor exilați, accentuând legătura puternică cu țara natală și suferința provocată de depărtare.