În jilț de aur stă regeasca Damă,
Purtând în creştet coronatul moț,
Alăturea de Cezar, bravul șoț,
Întru pompoasa Curții panaramă!
C-un ochi vigil spre târg şi-nspre negoț,
La treburi diplomatice se-nhamă,
Pe cel isteț numindu-l rang de seamă,
Punând la cazne, p-ăl sperjur or hoț!
Cu-asemeni Damă, ca din pronii ruptă,
Un Rigă brav aspiră doar la luptă!
Fiind gata-n front să moară pentru Rigă,
Stratega Doamnă bătălii câştigă!
La cel mai mic zefir din jur, protege,
C-un evantai de puf, orbitul Rege!
Sensul versurilor
Piesa descrie o figură feminină puternică, o Damă, care exercită o influență considerabilă asupra regelui și a curții. Ea este prezentată ca o stratega abilă și o protectoare, având un rol crucial în menținerea puterii și a ordinii.