Iubirea mea de catifea,
Aș mai dori să-ți spun ceva
Cu mine n-ai să poți avea
Tot ce-ai avea cu altcineva.
Sunt fată bună,
Te iert chiar și-n glumă
Am scoici în pernă
Din cauza ta!
Iubesc și castronul
Furat de la mare
În seara în care
Știi tu, s-a întâmplat ceva..
Mi-a zis o vecină
Că-ntr-o noapte senină
Strigam eu la tine
„Tra-la-la-la-la!”
Nu cred nimic
Din ce spune ea,
Era lună plină
Aș fi văzut ceva..
Iubirea mea de catifea,
Aș mai dori să-ți spun ceva
Cu mine n-ai să poți avea
Tot ce-ai avea cu altcineva
Mă jur pe degetul cel mic
De la piciorul tău pitic
Că nu mai fac așa ceva,
Să păcălesc dragostea ta.
O singură dată credeam că iubirea
Va ține cu mine și-mi da ce-am visat.
Dar, din păcate, e surdă săraca
Și-n loc de-un print călare,
Uite ce mi-a dat!.
Da, da, da, ei, las’ că vezi tu
Găsesc eu martoaga, aia cu jaratec,
Și-n vis ți-apar deja.
Pun o frână, ți-aduc flori cunună,
Te iau de o mână și-ți spun povestea așa:
Iubirea mea de catifea,
Aș mai dori să-ți spun ceva
Cu mine ai să poți avea
Ce n-ai avea cu altcineva
De taina asta nu fugi,
E o minune-n zori de zi
Nu te-aș ciupi de-ai visa,
Ca să rămân dragostea ta..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire în dragoste, amestecată cu nostalgie și autoironie. Naratoarea își amintește de o relație trecută, recunoaște propriile greșeli și își exprimă dorința de a fi iubită în ciuda imperfecțiunilor.