PĂMÂNTU-L CUPRIND
(Adrian Ilie / Adrian Ilie).
Mă simt din nou un vânt nebun,
Stai pe loc acum, îți spun,
Cursa a-nceput, spre necunoscut
Și-n a noastră noapte,
Nu mă dau bătut.
Pământul îl cuprind, îl simt în priviri,
Nu las nimic neatins.
Iar acum simt ca într-un vis
Că lumea e toată a mea.
Timpul trece ca un fum,
Zorile mă prind pe drum,
Trec din nou acum, drumu-i spre sfârșit,
Soarele-mi surâde, nu e ostenit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de libertate și determinare, dorința de a explora necunoscutul și de a cuceri lumea. Vorbitorul se simte plin de energie și încrezător în forțele proprii, gata să depășească orice obstacol.