În lume,
Există povești pierdute,
Există culori prea multe
Și vorbe tăcute – triste iubiri.
Sub soare,
Lumini se aprind sub soare
De ce nu ajunge el oare?
De ce ne e teamă să nu orbim?.
Cât voi fi purtat de nori,
Peste noapte până-n zori,
Pe pământ am să cobor.
Cât voi fi purtat de vânt,
Peste ape și pământ
Tu vei fi la mine-n gând,
În gândul meu..
Totul,
Totul parcă vorbește,
Imagini și poze și fețe
Mă strâng cu putere,
Simt, că leșin
Și spune-mi
Unde să merg când doare?
Unde să caut uitare?
Și cum să mai cred în visul de ieri?.
Cât voi fi purtat de nori,
Peste noapte până-n zori,
Pe pământ am să cobor.
Cât voi fi purtat de vânt,
Peste ape și pământ,
Tu vei fi la mine-n gând,
În gândul meu vei rămâne mereu de acum!.
Nu știu ce înseamnă
Lumina din ochii mei.
Trădarea nu doare,
Ea rupe ființa în trei
Și strig iar spre Tine:
Doamne, te rog să mă iei!
Dar Tu nu vrei,
Tu nu vrei să mă iei dintre ei.
Vreau să iei tot ce-n mine e sfânt
Și să uit și să uit,
Să uit cine sunt.
Scoate acum tot ce-n mine e sfânt
Și să uit și să uit,
Să uit unde sunt.
VREAU SĂ UIT DE TOȚI!.
Privește în jos, atunci ai să mă vezi,
Sunt umbra grea în care tu mai crezi.
Te rog deschide-mi groapă în pământ,
Să pot să plec acum.
Răspunsul tău mă doare tot mai rău,
Dar știu acum că asta-i drumul meu
Cum orice zeu are un Dumnezeu,
Pot să te iert și eu acum,
Pot să iert și eu acum!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu suferința și dezamăgirea, căutând uitarea și iertarea. Vorbitorul se simte pierdut și imploră o forță superioară pentru ajutor, dar în cele din urmă realizează că trebuie să-și găsească propriul drum.