Povestea începe în vremuri apuse demult
Și-alunecă timpul pe scenă, ce magic tumult
Seara se-aprind iar lumini peste rai
Raiul e scena unde tot poți să ai.
Cât voi fi pe pământ
Pentru tine-am să cânt
Pentru voi pot să zbor
Greul este ușor
Viața mea am lăsat
De supărări am uitat
Pe drumuri sunt neîncetat.
Vreau să știi că mereu
N-am să fug când e greu
Vreau s-aud că mereu
Ai să cânți ce cânt eu.
La urmă cu toții acasă, încet, veți pleca
Pe scena golită, în sală, apune o stea
Și noi – ca și voi – ne retragem ușor
Mâine ne-așteaptă pe toți încă un zbor.
Cât voi fi pe pământ
Pentru tine-am să cânt
Pentru voi pot să zbor
Greul este ușor
Viața mea am lăsat
De supărări am uitat
Pe drum sunt neîncetat.
Vreau să știi că mereu
N-am să fug când e greu
Vreau s-aud că mereu
Ai să cânți ce cânt eu
Vreau să știi că mereu
N-am să fug când e greu
Vreau s-aud că mereu
Ai să cânți ce cânt eu
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și a spectacolului, dar și despre dedicarea artistului față de public. Chiar dacă totul se termină, amintirile și emoțiile rămân, iar ciclul se reia mereu.