Și țara se-nalță cu liniște-n sus,
Vlad Vodă e gata oricând de răspuns.
Cei doi fii ai săi învață din mers
Ce-nseamnă iubirea atunci când visezi.
Visezi la o țară ce nu vrea război,
Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.
E-o lume în care e loc pentru toți,
Dar turcii păgâni nu știu că apoi,
Pașii lui Vlad prin lume or merge
Și tot ce-a fost rău în viață și este
El va trimite cu sabia-n pământ
Și nu va ști milă de nimeni nicicând.
Radu și Vlad promit să vegheze
Atunci când va fi ca bunul lor Rege
Să plece-n alt loc, în lumi de străbuni,
Cu pieptul în față și vorbe de spus.
Că liber s-a dus și cum a luptat,
Și nu a plecat privirea de-o viață.
E mândru că el a stins lupte mari
Și are și cine să-l scrie pe piatră.
Simte în aer că iadul pândește,
Dar încă nu-l vede, pe unde mai este.
Știe că sabia-i va fi prieten sfânt,
Iar țeapa va duce tot rău-n pământ.
Răzbate privirea prin lumi ce de soare
Sunt luminate, doar cât să tresare
Cea Semilună ce ține de umbră,
Peste popoarele ce n-au vrut luptă.
Turci se aprind să ardă în față,
Lumea-i a lor, așa cred de-o viață.
Vlad îi așteaptă cu oamenii lui,
Și sunt pregătiți ca lupii nebuni!
Sensul versurilor
Piesa descrie hotărârea lui Vlad Țepeș de a-și proteja țara și poporul de invadatori. El este văzut ca un lider puternic și neînfricat, gata să lupte pentru libertate și dreptate, lăsând o moștenire de curaj fiilor săi.