Zile trec şi nu mai vin-napoi,
Gânduri reci se înalţă către zori.
În amintirea mea, doar umbre pot să văd..
Şi suspin amar, din nou, din nou..
Zile reci s-au scurs uşor,
Zile reci s-au scurs prin nori, prin dor.
Doamne, cât am aşteptat, să te am în viaţa mea, ce vis ciudat, în mine!
Câte stele au căzut, câte lacrimi în gânduri au tăcut, în mine!
Nopţi adânci se sting în raze vii,
Vreau să ştiu unde eşti, dar e târziu!
În amintirea ta, doar umbra mi-a rămas..
Şi suspin amar, din nou.. din nou..
Mi-e dor de viaţa mea şi de anii mei,
Să mă pierd prin focuri care ard mereu, Mi-este dor de ei.
Focuri albe se aprind şi iar mă pierd printre lanţuri reci,
Lacrimi grele cad şi sting
Tot ce-am avut, vise ce-au trăit, dar eu ce simt?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și așteptare, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor. Naratorul își exprimă dorința de a regăsi o persoană dragă și de a depăși sentimentele de pierdere și regret.