Reportaje suspecte din ceață,
Saltimbanci în consens guvernează diform.
Viața mea e un zâmbet de fațadă
Într-un Cadillac fabricat din nailon.
Ești indiferent…
Ești indiferent…
Deschideți mai bine bordelul!
Să ne-amintim cum iubim,
Garantat o plăcere carnală,
Să știm măcar ce plătim…
Trist contemporan în trenuri te pierzi,
Imbecil și naiv în lucruri ușoare visezi.
În ce crezi acum când oamenii din jurul tău pier
Fără balanță, cu ștampilă, strict efemer…
Independent!? Chiar crezi?
În trenul ăsta populezi
Fără să vrei, fără să știi, indiferent…
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie și cinism față de societatea contemporană, criticând indiferența generală și superficialitatea relațiilor. Metaforele puternice sugerează o lume guvernată de aparențe și plăceri efemere, unde oamenii se pierd în iluzii și compromisuri.