Poate fac la fel ca tine
Îmi iau viața cum vine
Cu rău și cu bine
Salahor, uneori trag zile după mine
Angajat sărac pierdut în rutine
Pierdut în mulțime
Cel mai tare nimeni
Trec pe la metrou, văd aceleași zile
Văd aceleași trepte,
Aceeași poveste,
Văd oameni diferiți cu aceleași fețe.
Și mi se pare trist,
Mai ales aici, viața de artist
Mă uit după stele când luminile s-au stins,
Mă hrănesc în fiecare zi cu același vis
Nu mai dau doi bani pe niște păreri
Stau pe banda mea după banii mei
Schimbarea o să vină, Costine, nu sta după ei
Fă ce simți, poți să fii tot ce vrei.
Ye și poate că-i mai bine
când ești singur uneori prin atâta gălăgie
Parcă-i liniște deodată
Dar o liniște ciudată
Viața-i ca o rampă
Furtuna mă așteaptă și poate că e mai bine să o înfrunt
Acum decât să caut scuze când voi fi cărunt
Oamenii înțelepți mi-au spus să nu regret nimic
Cât timp iubesc și fac și mă implic
E în aer (aer) frate, știu mersul
Idolii mei cunosc foamea și succesul
Și aici vine lucrul cel mai important
Foamea doar i-a motivat
Să aibă ce au meritat
Și da (și da) poate că decizia e grea
Poate că rutina îmi lua mai mult decât îmi oferea (cât îmi oferea)
Fără zile de noiembrie la metrou
Sunt regăsit, am devenit propriul meu erou.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea rutinei și a obstacolelor pentru a deveni propriul erou. Este un îndemn la acțiune și la urmarea visurilor, indiferent de greutăți. Artistul își găsește puterea interioară și refuză să mai fie limitat de circumstanțe.