Păru-i strâns într-un bulgăre de nea,
Ochelarii cu ramă de baga,
Chiar şi fetiţa cu chibrituri
Mult o mai iubea.
Şi-o iubeşte oricine, zău aşa!
Refren
E bunica,
Despre ea s-au scris poveşti câte vrei.
Îi e drag să stea mereu
Între nepoţei.
Să-i alinte, să-i resfeţe,
Să le dea poveţe
Si s-i certe uneori,
Însă.. cu blândeţe!
Sensul versurilor
Cântecul este un omagiu adus bunicii, descriind afecțiunea și rolul ei important în viața nepoților. Evidențiază dragostea, alintarea și sfaturile pe care le oferă, precum și blândețea cu care îi ceartă uneori.