Și noi bârfim,
Ca două țațe noi bârfim.
Nu-ncepe săptămâna bine, că tre să filmăm
Vreo două episoade de la Insulă băgăm
Da, da, emisiunea aia pentru proști
Și eu, și el, și tu, băi ăsta de nu recunoști.
Că cică-i obscen, că-i regizat, nu poa să fie-adevărat
N-au auzit de ea, dar nici un episod nu au ratat
Că e o emisiune de moravuri ușoare
Vai, am uitat că țara noastră-i plină de domnișoare.
Cine iubește și lasă?
Dumnezeu să-i dea pedeapsă!.
Și dac-ar fi de pedepsit pe toți cei care au iubit
Și dac-ar fi de condamnat pe ăștia care au lăsat
Nu, nu, nu cred c-ar mai fi pe Pământ
Decât vreo două trei ~ patru povești din care să mai cânt:.
Târâișul șarpelui și pasul gândacului
Vâjâitul vântului și pulberea pământului.
Știu că a greși e omenește
Dar ține minte când îți spun: greșeala se plătește!.
Cine iubește și lasă?
Dumnezeu să-i dea pedeapsă!.
Când ea vrea să te țină de mână
Ispita îți promite și ea o noapte bună
Nu știi s-alegi, nu vrei să pierzi, nu ai tupeu să crezi că poate fi ceva mai bun decât ce ai acum.
Și noi bârfim,
Ca două țațe noi bârfim.
Cine iubește și lasă?
Dumnezeu să-i dea pedeapsă!
Sensul versurilor
Piesa satirizează ipocrizia societății și tendința de a bârfi, deși se uită la emisiuni considerate vulgare. De asemenea, abordează tema consecințelor alegerilor și a infidelității.