Intro:
« – Parcă așa spuneai: cultura, numai cultura ne poate salva…
– Cândva așa mă gândeam și eu…
– N-avem nicio șansă!
– Ce a fost întotdeauna, înaintea oamenilor săraci?
– În loc să fi fost alături de noi, cei nevoiași
– Poporu’ sărac și umilit, nu mai ai chip să te-nțelegi cu ei… ».
Strofa I:
Cică suntem cei mai săraci de p-acest continent
Și-n plus, la asta, nici nu suntem poporul cel mai inteligent
Unii stau în casă ca-n frigider: « Cam cât e factura? » Ia zi, bani de unde?
Domnu’ ministru, dom’ președinte, hai răspunde!
A, am uitat, că n-avem președinte
De parcă fără el n-am putea merge înainte…
Îmi privesc buneii cum trăiesc după 30 de ani de muncă
La sfârșitu’ lunii, nici de-o pâine bani să nu le-ajungă…
Sincer să fiu, nu-mi doresc să prind 60 de ani
Așa o pensie la bătrânețe nu le-aș da nici la dușmani!
Înveți un sfert de viață, lucrezi alte două
Pentru ce? 700 de lei? Copile, nu te fa ca plouă!
Adolescenții de-azi mor dacă nu le cumpără tata haine și telefoane scumpe…
Înțelege o dată! Avem atâtea neajunsuri, și tu vrei la mall
Eu până la 7 ani în casă am simțit miros de alcool….
« Ați ajuns, nu mai vreți să știți de oameni… Nu-mi rămâne decât să părăsesc țara! ».
Refren:
Astea-s cuvinte simple pentru mințile înapoiate
Pe creier spălate
Deși înaintate,
N-au imunitate
N-au nici vreo oportunitate
Mor asfixiate
În sărăcie fără demnitate
Mâinile întinse pentru Trinitate
Cu gândul la eternitate
Ajunse la insanitate
Cică pentru comunitate….
« Pentru cuvintele astea, ar trebui să te arestez! ».
Strofa II:
Nu sunt supărat pe voi, sunt săturat, devin nervos
Indiferența voastră-mi stă în gât ca un Halls
Îmi zice mama: « Învață bine ca să pleci de-aici
În țara asta dacă pici
Nu te-ajută nimeni să te ridici! »
Îi dau dreptate, hai încearcă tu s-o contrazici
C-aici, fiecare pici poartă-n buzunare câte-un brici
Așa au fost educați de mici!
Cine-i de vină? Vinu’…
De cultură ducem lipsă, de când șoferu’ a devenit bețivu’
În țara asta, totu’ e legat de glumă, trist
Și dacă n-am încredere-n preot sunt declarat anticrist?
Mi-au zis mulți că folosesc prea multă violență-n rime
Ia deschide televizoru’ : ce vezi? Numai crime!
E 2012, și limbaju’ vostru-i plin de stereotipuri
Mintea-i infantilă, și vă pierdeți timpu’ cu nimicuri…
Folosește-ți mintea, nu te lăsa manipulat
Creieru’ nu e doar de formă, pentru a-ți umple golu’ din cap!.
« – Ar însemna distrugerea nației pentru alte zeci și zeci ani..
– A sosit ceasu’…
– Nu ne rămâne decât calea rezistenței!
– Ceea ce vrei tu se va împlini poate peste 20-30 de ani… ».
Refren X2.
Outro:
« – Să ne ferim unii de alții, că nu se știe ce gândim…
– Gândul bun niciodată nu-i prea târziu! ».
« O politică lașă și trădătoare costă orice popor mai mult și-n bani, și-n vieți omenești, decât o politică de rezistență în clipe potrivite! »
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de sărăcia și corupția din România, criticând clasa politică și indiferența societății. Vorbește despre lipsa de oportunități și despre sentimentul de deznădejde al oamenilor.