Traian – Nebun

Chiar și răcit, n-am deficit,
Recit, incit, cică incit, la fapte ilicite, zic:
Astfel mă simt eu fericit când rimez explic, explicit și expun,
Spun ce gândesc, nu impun, nu ezit și nu evit,
Subiectele cu greutate, c-atare tip tare acid m-agit,
Ca un geniu singuratic, om nu android, slăbit,
Dar nu intratât încât să nu pot mușca, nu-s animal domesticit,
Nu spălăcit, ci arian, tu nu muști din carne, că ești vegetarian,
Pe tine te-am citit, un zgârcit, ținut în lesă, sub pres ba,
Noaptea în studio, ziua la creșă, ești presat de presă,
Pretexte că prestezi subiecte tari pe piesă,
Băi, ești praf, vrei să semnezi și tu un autograf,
Vrei celebritate? Dar n-ai autoritate, băi, nu-i de tine frate,
Lumea se sperie de fața ta mai ceva ca de-o clismă,
Separat de ceilalți, că n-ai carismă, ești tocit,
Am mai multe dume, ca tine înzecit,
Te persiflez pe beat, tu rămânând năucit și crucit,
Te cârpesc ușor, tu doar ciripești înapoi,
Ești tare-n gură, când ai alături mai mult de doi puțoi:
Băi Victor Toi…
Ce-ai de taci ca un pește? Mintea ți-a obosit?
Ți se pripește, apoi ți se oprește, creier vested ai în creștet,
Ești ca o ț***ă, căreia gura nu-i tace și bârfește, care belește,
Ochii prostește, când peste față primește o lovitură de clește,
Nu ești peste mine, sunt plin de viață, agerime, scriu ager rime,
Cu iscusime, că-s plin de vitamine,
Tu ești plin de c***t, adică ești plin de tine.
Corectez concepțiile, concret, corect, coerent percep,
Particip la discuții cu adulții care critică hainele,
Nu-i asculta pe desculți, îi acuz, p***a mea, incultii,
Mă încurci… fugi până nu te-am pus la perete,
Încet te cetenești mai băiete, după comportament semeni unei fete bete,
Poate mai ții și diete? Sunt dibace la spart moace,
Eficace în a anihila ceea ce-mi displace,
Genul care tace și face, îți pare că-s locvace?
Îs omu care nu se teme s-atace, dar pentru că-s sagace,
Când n-am dreptate fac un pas în spate și dau cu ‘pace’.