Bate vânt peste pământ
Și îmi aduce-un or plămând [BIS]
Ma arde la inimă
Satu-n ochi mi-l leagănă
Parcă aud tatana porții
Mă trezesc în miezu nopții.
Luna își duce stelele
Eu îmi număr dorurile [BIS]
Pătu moale ca-n străini
L-aș da pe podu cu fân
Învelit cu un țol de lână
Țesut de mama bătrână.
Soarta rea m-o dus de-acasă
Prin străini să stau la masă [BIS]
Fiecare cu-a lui ciume
Nu-i va fi niciodată a meu
Fie iarba cât de grasă
Nu-i ca în grădina de-acasă.
Dealuri, munți și voi, razoare
Salturi cu livezi-n soare [BIS]
Acolo stă omenia
Vecină cu veselia
Mă visez noaptea-n gând
Raiul meu de pe pământ
Vad copii sub cer senin
Desculți în cămăși de in
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de locurile natale, sentimentul de înstrăinare și amintirile legate de copilărie și de viața simplă de la țară. Vorbește despre legătura puternică cu tradițiile și cu familia, subliniind că nimic nu se compară cu căldura și familiaritatea locurilor natale.