Traian:
Ye, aha… Țigara s-a stins
Mă simt un personaj distins
Mă gândesc des, de ce nu cred în destin
Stau destins
Vreau să mă apuc de scris
Și-s amețit după ce-am tras
Un pui de somn, și nu din coadă
Miliția vrea să ne radă
Că-n curând strângem o nouă roadă
Stomacu-ncepe să mă roadă
Vine-o nouă perioadă
Du-te-n treaba, croacă
Iară-i zăpadă…
Acum des scriu
Îmi place ce văd să descriu
Viciu’ mă face să mă simt viu
Să stau liniștit, toți îmi zic… Da’ poate-n sicriu!
Asta nu-i cântec de leagăn, și nici vreun descântec
Așa mă vindec..
Stai deoparte sau te spintec!
De viața mea nu-s mulțumit, da’ nici că-mi doresc alta
Mă calmez scriind: textu-i scutu-n rap, pixu-i dalta
Influențele au fost nefaste
Și nu vreau să fac parte din viitoarele dezastre
Pasionați de astre
De aste chestii nu mă-mpiedic
Am pornit
Nu promit
Nu profit
Nu-mi permit
Și-am ieșit….
Faust:
Yo… Nu știu ce-arată viitoru’
Am rolu’ stabilit, e scena mea, și joc interpretând decoru’
Sunt regizoru’ și actoru’ scenariilor scrise
Desprinse din porți de vise
Ce țin pleoapele-nchise
Stau după cortina trasă,
Repet în culise
Până intru-n transă,
Și rămân retras până ce mi se
Eliberează sufletul, da’ mintea se-ncordează
Atunci când explorează
Aproape explodează de la crize…
Mă stinge și mă luminează
În fiecare zi, ca soarele pe cer cu fiecare rază
Și merg înainte, fără să știu ce urmează
Liberul arbitru mă prinde sau mă eliberează
Da… M-adun piesă cu piesă, ca un puzzle
Le pun cap la cap, merg pas cu pas
Și stau de pază
Fără pauză…
Mă-ntorc la bază
Cazu’ meu n-are cauză
Nu-mi pasă dacă nu-i corect
Că-mi am drumu’ drept
Pe unde merg
Și sper că n-am omis
Din acest subiect
Nimic, deși-s multe de zis…
Oricum, mai sunt multe povești de-ntins
Acum mă-ntorc la treabă, mai ales că țigara s-a stins!
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția asupra vieții, viciilor și incertitudinilor viitorului. Artiștii reflectă asupra propriilor experiențe și lupte interioare, căutând un sens în haosul cotidian.