La toţi mi-am spus durerea, Doamne,
La toţi ceream plângând, un sfat,
Zadarnic, toţi au râs de mine.
Tu singur, Tu m-ai ascultat!
Şi-apoi, cât am dorit mulţimii
Să-i spun de Harul Tău, ales,
Ce mulţi au râs mereu de mine
Şi ce puţini m-au înţeles!
Am fost căzut! Dar din pierzarea
În care-atâta vreme-am stat,
Să mă ridic să scap, Isuse,
Tu, numai Tu m-ai ajutat!
În ceasul greu al suferinţei,
Din cei pe care i-am iubit,
N-a fost niciunul să m-ajute.
Tu singur nu m-ai părăsit!
Când am dorit o mângâiere,
Când am fost singur şi uitat,
Şi n-a venit Isuse, nimeni..
Tu singur.. Tu m-ai cercetat!
La porţi adesea cunoscute
În clipe grele am bătut..
Dar nimeni n-a fost să mă ştie!
Tu, singur. Tu m-ai cunoscut!
Dar cât te-am tot rugat, Isuse,
În ceasul nopţilor târzii,
Şi cât am plâns eu pentru dânşii:
Tu, singur! Tu, Isuse, ştii!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de abandonare și căutarea de ajutor în momente dificile. Găsește consolare și sprijin doar în credința divină, subliniind importanța lui Dumnezeu ca singurul care oferă alinare și înțelegere.