O, Isuse Milostive, Domnul Slăvilor Senine,
iarăși zbuciumatu-mi suflet se îndreaptă către Tine.
Pleacă-Ți cu-ndurare ochii înspre-acest pământ de rele
și primește-mi cu iubire glasul rugăciunii mele.
Iarăși am căzut pe cale istovit de greșuri multe
și nu-i nimeni să mai poată să mi-ajute, să m-asculte.
Numai Tu… eu vin la Tine cu-a păcatelor povară
și-apăsat de-ndurerare eu Te rog, Isuse, iară:
Curățește-mi tot adâncul sufletului meu de rele
și prin harul Tău, înnoiește-mi iar lăuntrul vieții mele.
Taina sufletului spal-o-n Sângele ce-a curs pe Cruce
și mai albă ca zăpada ea se va albi atunce.
Din izvoarele iubirii, din sfințenia din ele
las-un strop, Isuse Doamne, în potirul vieții mele.
Pașii mei numa-n lumină ale Tale căi să-i poarte,
drepți, curați și fără vină, după Tine pân’ la moarte.
Evanghelia iubirii a mea gură s-o vestească,
pân’ la capăt a mea viață pentru Tine să trăiască.
Sfântul Tău Cuvânt să fie călăuza vieții mele
care să-mi păstreze-un suflet și un gând ferit de rele.
Și o inimă curată ca să Te urmez pe Tine
până-n clipa când veni-voi Sus în Slăvile-Ți Senine.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune umilă către Isus pentru iertare și purificare. Vorbitorul își recunoaște greșelile și caută îndrumare divină pentru a trăi o viață dedicată credinței și iubirii creștine.