Traian Chelariu – O Doina Noastră Așa Începe

O, doina noastră așa începe
Și trece munte, trece deal,
Am cucerit întinse stepe,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Bat vânturi iureșe de schije,
Turbați și dârzi și val de val
Ne-ntâmpină dușmanii crucii,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Odese roșii, Balaclave
Și Sevastopoluri și mal
De stânci și moarte vom înfrânge,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Crimei, Cubanuri și Caucazuri
Cuprinde-vom pe brânci, pe cal,
Vom fi mai repezi ca ereții,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Pe Don, pe Dvine și pe Volge
Legat-am poduri spre Ural,
Ca viforul suntem năpraznici,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Prin tundre joase și Siberii
De la Aral până-n Iamal
Purta-vom steagul biruinții,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
De-ar fi să trecem prin nisipuri
Din Astrahan până-n Baical,
Suntem ca gândul și oțelul,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Priviți-l numai, sângerează
El, răstignitul, ca-ntr-un Gral,
Precupețim ceva? – Nimica!
Dar dorul tot ne e-n Ardeal.
Nu poate pururea să steie
În inimă acest pumnal
Înfipt în zi de neagră Vineri,
Dar dorul tot ne e-n Ardeal!