Versuri corectate și adnotate
Zefir, adu-mi parfumul din strada ei cerească.Bolnav sunt și mireasma-i o să mă lecuiască.Pe inima-mi uscată mai toarnă-mi din pocaleal dorurilor mele balsam misterios.Și-adu-mi puțin din pragul ușii sale.Cu inima-s în ceartă. Ca lupta să se-ncheie,al dulcii ei sprâncene dă-mi arcul cel frumosși a privirii sale săgeata ce scânteie.Îmbătrânii în lipsuri, dureri și-nsingurare.Vreau mâna unei … Citește mai mult
Jeluire oarbă-n vânt, extravagante zile de iarnă,Copilărie, încet ecoul pașilor la gardul negru dispare,Clopote prelungi de seară.În liniște se-așterne noaptea albă.În vise violete se prefac durerile și pacosteaPietrificatei vieți,Nu va renunța nicicând la ghimpii corpului în putrefacție.Adânc în somnolență suspină anxiosul suflet.Adânc vântul în copacii rupți,Și se clatină făptura jeluitoareA mamei prin pădurea solitară.Acest doliu … Citește mai mult
Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.Privighetoarea-și spune în grai străvechi și sfânt:”Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”
„Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul,„Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?”Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:„O zi de fericire, un an de lacrimi cere.”
Zefirul răcorește obrajii rozelorȘi-n umbră parfumată ne mângâie extazul.Atât de plin de vrajă și de noroc e ceasul,Că tristul ieri dispare ca fulgul de ușor.
Albastră urcă seara. Cerul linAdie răcoros și cristalin.Doar pânzele-aninate de catargNe dau de știrea vântului din larg.Când tremură în unduiri mărunteȘi când se-ndoaie boltă peste punte,Suflate-n buciume din zoriDe îngeri și zefiri buccinatori.Îi văd tăind cu aripa pe susDrum lung din răsărit către apus,Vâslind prin cerul curățat de noriCu țipete și zarvă de cocori.Le flutură … Citește mai mult