Yannis Ritsos – Versuri.pro

Iannis Ritsos - Un Imperceptibil Punct de Vid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un imperceptibil punct de vid ți-e aninat în zâmbet
– nu cumva
pentru ceea ce-ți spun sau urmează să-ți spun și încă n-o știu,
n-am găsit-o încă în ritmul vorbei care merge – cu mult –
gândului meu și îmi dezvăluie
propriul meu ritm și pe mine însumi. Ca atunci, la stadion,
când alergătorii soseau asudați și am zărit unul
ce-și legase în jurul gleznei o sfoară,
cu totul fără rost și întâmplător. Și tocmai asta era.
Nimic altceva.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Orestis - Ascult-o - Strigătul O Acoperă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ascult-o – strigătul o acoperă ca o boltă vuind profund;
ea însăși atârnă de strigătul ei,
limbă de clopot, și se zbate și bate în clopot
deși nu e sărbătoare, nici prohod, doar pustietatea
imaculată a stâncilor,
iar jos smerita liniște a câmpiei făcând să apară mai izbitor
această mânie neîndreptățită, în timp ce în juru-i
pâlpâie stelele fără număr – zmei candizi de copil
cu neîncetată fâlfâire a prelungii lor cozi de hârtie.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Și Cum Se Face

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și cum se face ca propriul nostru destin să consimtă la așa ceva,
să se dea la o parte,
și să se uite ca un străin la noi și la destinul străin nouă,
stând mut, aspru, delăsat, pasiv,
fără măcar să ia aere de mărinimie sau stoicism,
nici cel puțin să dispară, să moară,
ca să rămânem pradă fie și unui destin străin
dar a unuia singur – nu în contradicție
și împărțiți în două.
Uite-l, stă acolo, prefăcându-se somnoros –
un ochi închis, celălalt holbat,
lăsându-ne să vedem că ne observă și că deslușește
oscilarea noastră veșnică,
fără s-o aprobe sau s-o dezaprobe.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Elena - Tu Ce Faci Mereu În Armată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu ce faci? Mereu în armată? Să te ferești. Să nu-ți prea pese
de eroisme, funcții și glorii. Ce să faci cu ele? Se mai găsește la tine
scutul acela pe care mi-ai gravat chipul? Erai nostim
sub coiful înalt cu coada-i lungă – atât de tânăr
atât de timid, de parcă îți ascunseseși frumosul chip
între picioarele din spate ale unui cal iar coada lui atârna până jos
peste spatele tău nud. Haide, nu te supăra iar. Mai stai puțin.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Să Ne Îndepărtăm Puțin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să ne îndepărtăm puțin, să nu ne mai ajungă glasul femeii:
ne oprim mai încolo – nu la mormântul strămoșilor;
seara aceasta nu este pentru libații. Nu vreau
să-mi tund părul – prin el
s-a plimbat adesea mâna ta. Ce frumoasă noapte
– ceva al nostru se îndepărtează, desprins de noi, și se aude
un ca un râu întunecat înaintând spre mare,
luminat, din când în când, printre crengi, de scânteierea stelelor,
în mijlocul acestei asupritoare, nemiloasei veri,
cu pauze imperceptibile, de o clipită, cu tresăriri întâmplătoare (poate că cineva
aruncă cu pietre în apă), iar această măruntă țâșnire face ca geamurile scunde ale podgorenilor să fulgere. Ciudat.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Nepregătit Da - Nu Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nepregătit, da – nu sunt în stare; îmi lipsește acea necesară potrivire cu peisajul, clipa, obiectele
și evenimentele; nu e lipsă de curaj – sunt nepregătit
în pragul faptei, străin cu desăvârșire
în fața menirii hărăzite de alții. Cum se face
ca alții să ne determine – încetul cu încetul
– destinul, să ni-l impună,
iar noi să acceptăm: Cum se face ca prin câteva fire
ale unor clipe să ni se țeasă
întreaga noastră vreme, aspră și sumbră, aruncată
peste noi ca o glugă, ce din cap până-n picioare
ne învelește chipul și mâinile în care ni s-a pus
un cuțit necunoscut – pe de-ntregul necunoscut – luminând
cu lucirea lui crudă o priveliște; nu a noastră
– asta o știu: nu a noastră.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Hrysothemis - Toate Se Topiseră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toate se topiseră-n lumină. Doar un nor alb
zăbovea liniștit peste colină, uitându-se într-altă parte –
am observat-o și pe asta. (Straniu să vezi
cu atâta precizie – și cu beatitudine chiar, în astfel de clipe).
Întorcându-ne acasă,
ne-a întâmpinat mirosul de țelină, morcovi și cartofi fierți.
Am mâncat supărați, cu mișcări lente, înciudate.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Elena - Te Văd și pe Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te văd și pe tine cu chipul uluit, nedumerit, deformat
de mișcările lente ale apei negre – chipul tău lățindu-se
ori lungindu-se
în dungi galbene. Părul ți se ridică mișcându-se
ca o meduză răsturnată. Dar după aceea spun:
„e doar o piatră,
una măruntă, prețioasă”. Atunci negrul tot se reduce,
se usucă și se fixează locului într-un mod minuscul – îl simt
aici, puțin mai jos de laringe. Și iată-mă din nou
în camera mea, în patul meu, lângă preacunoscutele
mele sticluțe
ce mă privesc aprobator, una câte una – îmi
sunt unicele ajutoare
la veghe, la teamă, amintire, la astmă.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor