Voronet – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Voroneț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ochii ni s-au închis, am văzut înapoi
Un albastru migrând înflorit peste noi.
Ne întoarcem cu dor unde-am fost și-am iubit
Pe pământul umbrit al bătrânului schit.
Ca un cric rătăcit, ca un veac subțiat
Suntem muți când vorbim despre ce ni s-a dat.
Noi mereu căutăm un albastru de preț
Ce-ntr-un veac este cer și-n alt veac Voroneț.
Pe pământu-ncuibat cu sămânță de somn,
Cresc copaci rămuroși, pirostrii pentru Domn.
Dar acești vechi pereți spun întruna ceva,
Ca și cum ar boci, ca și cum ar cânta.
Poate-albastrul la care fiii noștri revin,
Este limba română tradusă-n senin.
Poate carii stelari noaptea turlele rod,
Poate-altaru-i un pod, poate-albastru-i un cod.
O, acești vechi pereți spun întruna ceva,
Ca și cum ar boci, ca și cum ar cânta.
Dacă noi am putea căuta mai adânc,
Să simțim ce spun ei, să vedem de ce plâng.

Gabriela Melinescu - Albastrul de Voroneț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Meșterul cu ochi albaștri.
Irisul înlăcrimat.
Pe obraz subțire ploaie.
Albastrul cutremurat.
Poate i s-a născut un fiu
și-a primit din sat solie.
Strigă, tremură de dor,
albastru-i de bucurie.
Și-au râs aici, zugravii,
pensulele-au amețit.
Dinții albi opriți în hohot.
Albastrul în alb topit.
Mai departe se-ntrerupe
cerul verii nefirește.
Meșterul nemaivăzut
Ca izvorul s-a pierdut.
Ceru-n ochiul drept lipsește.

Ioan Alexandru - Aura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noi n-avem piramide în Carpați
Nici babilonane n-am crescut prin casă
Pământul nostru-n lume s-a deprins
Din când în când c-o față cuvioasă.
Lăuntric sanctuar împodobit
Cu toată slava zilelor de vară
Și când obrazu-n lume-i pustiit
O lacrimă-l sfințește în afară.
Aura ei pe Voroneț s-a-ntins
Pe ouăle de Paști și pe veșminte
Și de pe porți a lunecat în cer
Și ceru-a lunecat printre morminte…

Adrian Păunescu - La Fân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce greu se pot înțelege oamenii
Cu propoziții simple:
„Mi-e dor să dorm în fân”.
Prea complicat, nu-i așa?
Nu e destul să spui:
Mi-e dor să dorm?
O, nici atâta nu-i puțin,
Mai simplu, trebuie mai simplu:
Mi-e dor.
Dar astăzi, pentru mine,
Oricât de greu mi-ar fi
Să trec în propoziții simple
Cu tot calabalâcul meu ideologic,
O fac și nu mai spun decât atât,
Și la atât mi-e jurământul să rămân
O uscăciune de ziceri simple:
Luna pe Voroneț,
Plutea năzăritoare peste Bistrița
Și-o coasă-n fân, și-o coasă-n fân,
Și dorul meu de somn,
Ca o iertare după greșeală.
S-adorm acum în plină criză mondială
Și să mă scol bătrân,
Într-o claie de fân,
Dacă morții din dragoste
Se mai scoală.

Aurel Rau - Flori de Gheață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Regina nopții,
agave,
parcă lotuși..
Încet se cațără, până îmi fac fereastra
catapeteasmă
ori lespede înflorată
de domn creștin.
Flori de gheață
la Vatra Dornei.
Și ora bună se lasă așteptată.
În somn
coboară sângele,
viața,
Voronețul,
turcii vântului.

Alexandru Bradatan - Voroneț Grădină Dulce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunzuliță ca malina
M-am născut în Bucovina
M-am născut pe plai măreț
Cu-albastru de Voroneț.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Voroneț, rază de soare
N-ai pe lume-asemănare
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Cine te-o văzut o dată
Doru-n inimă ți-l poartă.
La noi oamenii te-nghie
Ca să vii în ospetie
Ș-apoi la horă s-aduna
Ca roata de la fântână.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Voroneț, lumină sfântă
Cin’ te vede nu te uită
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Cine te-o văzut o dată
Doru-n inimă ți-l poartă.
Ori și unde-aș merge-n lume
Gândul meu îi tot la tine
Aud murmuri de izvor
Și chemarea munților.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Că tu cu albastrul tău
Mult mângâi sufletul meu
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Tu ești fala Bucovinei
Și eu mă mândresc cu tine