Frunzuliță ca malina
M-am născut în Bucovina
M-am născut pe plai măreț
Cu-albastru de Voroneț.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Voroneț, rază de soare
N-ai pe lume-asemănare
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Cine te-o văzut o dată
Doru-n inimă ți-l poartă.
La noi oamenii te-nghie
Ca să vii în ospetie
Ș-apoi la horă s-aduna
Ca roata de la fântână.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Voroneț, lumină sfântă
Cin’ te vede nu te uită
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Cine te-o văzut o dată
Doru-n inimă ți-l poartă.
Ori și unde-aș merge-n lume
Gândul meu îi tot la tine
Aud murmuri de izvor
Și chemarea munților.
Voroneț, grădină dulce
Dorul la tine m-aduce
Că tu cu albastrul tău
Mult mângâi sufletul meu
Voroneț, grădină dragă
Te cunoaște o lume-ntreagă
Tu ești fala Bucovinei
Și eu mă mândresc cu tine
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și mândria față de Voroneț și Bucovina. Voronețul este descris ca un loc de o frumusețe unică, ce atrage și rămâne în sufletul celor care îl vizitează, fiind un simbol al Bucovinei.