voinic – Versuri.pro

Edward Estlin Cummings - Buffalo Bill

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Buffalo Bill
s-a prăpădit
când călărea luciosu-i-ca-argintul
armăsar
şi răpunea unu, doi, trei, patru, cinci porumbei, chiar aşa,
Doamne,
era un voinic arătos
şi tare-aş vrea să ştiu acum
dacă-ţi place băiatul tău cu ochi de peruzea,
Musiú Moarte.

Maria Tănase - Am Avut Trei Mândrulițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frunză verde, frunzuliță / Am avut trei mândrulițe / Una-n deal și alta-n vale / Alta-n ulița mai mare.
Și a din deal s-a măritat / A din vale m-a lăsat / Și-a din ulița cea mare / Grija mea nu o mai are.
Și din trei mândre una-mi zice / Nu-ți bea banii, măi voinice / Las’ să beau, să nu se strice / Nici mândrele să-i mănânce.

Serghei Esenin - Zmeuriu Burduf Armonica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zmeuriu burduf, armonică, hai, cântă și-i dă ghes,
Mândră, ieși, te-așteaptă-n pajiște voinicul tău ales.
Albăstrițe-mi ard în inimă și-o peruzea de foc.
De-albaștrii ochi, armonică, să-mi cânți și de noroc.
Bate-amurgu-n pânza lacului un fir învăpăiat.
Ori năframa ta cu ciucuri pe deal mi-a fluturat?
Zmeuriu burduf, armonică, hai, cântă și-i dă ghes,
Să asculte mândra, cântecul voinicului ales.

Horia Vintila - Legenda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Voinicul a murit la margine de basm,
Cu părul prins în sânge ca într-o cască.
Pe fruntea lui a stat, duhovnicească,
Tăcerea-ncremenită ca un spasm.
Un corb într-un târziu l-a mângâiat
Cu aripi grele, aripi de mătase, –
Din pliscul negru croncănind lăsase
Să cadă un inel pe brâul lat.
Inel furat din poala de domniță,
Rubinul stins fusese-n deget floare,
Murea acum, amurg în cingătoare,
Lângă securea netedă, de crită.
N-au fost nici lacrimi, nici închinăciune,
Din rană doar a picurat un strop
Și nori aprinși au fulgerat galop
Trăsnind cuvinte-n aspra rugăciune.
Departe, auziți cum plânge
Domnița lui cu gând de mănăstire?
Pe înserat i-a dat cereasca știre
Batista înflorind trei stropi de sânge.

Haiducii - Ghioaga Lui Briar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine stă culcat pe spate?
– Voinicul bivolar!
Care n-are-n lume alta,
Decât un gros stejar.
Singur l-a ales din codru,
Din codru-ntunecat,
El l-a jupuit de coajă,
Tot el prin foc l-a dat.

Refren:
Numele lui e Briar!
E voinicul bivolar!
Ghioaga – surioara lui
Face spaima codrului. {bis}

Bivolii îi ştiu de frică
Şi-n laturi se feresc
Şi când stau de păşunează,
Cu ochiul o pândesc.
Iar când lupii hoţi de noapte
Pornesc la vânătoare
Stau privind duios la bivoli
Căci ghioaga le stă-n cale.

Refren: x2

Auzit-au şi tătarii
Din Crâm şi din Bugeac
De groaznica-i lovire
De moarte fără leac.
Şi acum în şoaptă zice
Năpraznicul tătar:
– Allah să te ferească
De ghioaga lui Briar.

Refren: x2
Numele lui e Briar!
E voinicul bivolar!
Ghioaga – surioara lui
Face spaima codrului.
Face spaima codrului.
Face spaima codrului.
GHIOAGA LUI BRIAR!

Ro-Mania - Mă Dusei Să Trec la Olt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă dusei, da mă dusei să trec la Olt,
Mă dusei, da mă dusei să trec la Olt,
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot, la, la, la, la, la, la, la..
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândră cu tot, la, la, la, la, la, la, la..
Dar podariul, dar podariul îmi cere-un zlot,
Dar podariul, dar podariul îmi cere-un zlot,
Și pe-a mea și pe-a mea și pe-a mea mândră de tot, la, la, la, la, la, la, la..
Și pe-a mea și pe-a mea și pe-a mea mândră de tot, la, la, la, la, la, la, la..
Dar decât, dar da decât să-i dau un zlot,
Dar decât, dar da decât să-i dau un zlot,
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltul-n înot, la, la, la, la, la, la, la..
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltul-n înot, la, la, la, la, la, la, la..
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mare,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mare,
M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare, la, la, la, la, la, la, la..
M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare, la, la, la, la, la, la, la..
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mic,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai mic,
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt voinic, la, la, la, la, la, la, la..
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt voinic, la, la, la, la, la, la, la..
Strofa pentru varianta studențească:
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai lent,
Pe unde-o fi, pe unde-o fi Oltul mai lent,
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt student, la, la, la, la, la, la, la..
Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu că sunt student, la, la, la, la, la, la, la..

Gheorghe Dem Teodorescu - Ștefan Vodă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În oraș, în București,
La casele mari, domnești,
În curte la Ștefan Vodă,
Mare masă mi-e întinsă
Și de mari boieri coprinsă,
De boierii
Sfatului,
Stâlpii
Țarigradului,
Sfetnicii
‘Mpăratului.
Ei la masă ce mănâncă?
Numai știucă
Și păstrungă,
Și galbenă caracudă,
Cu pește dă-l mărunțel,
Mor boierii după el.
Din pahare ce-mi înghit?
Vinul alb și rumenit
De la vii
Moldovenești,
Din podgorii
Muntenești
Și din pivnițe domnești.
Dacă vorba
Contenește,
Foamea
Se mai potolește
Și mâncarea
Se sfârșește,
iară vodă ce-mi grăiește?
– Beți, boieri, vă ospătați!
Mâine-zori să vă sculați
Și frumos să vă armați,
Pe la brâne cu pistoale,
După mâini cu iatagane,
La picior cu sulicioare,
C-o să facem vânătoare
D-un voinic ce seamăn n-are:
Pân’ la fagul Miului
Din codrii Cobiului.
Să-i vedem fagu-ncărcat
Și de arme-mbrebenat,
Cu suliți și cu pistoale
Ce lucesc frumos la soare,
iar pe Miul spânzurat
Unde-o fi fagul mai nalt,
că-mi bate poterile
Și-mi scurtează zilele.
Beți, boieri, vă ospătați,
Mâine-aici să vă aflați!
Foicică salbă moale,
iată Calea, fată mare,
Surioara Miului,
Ce slujește domnului,
ea, pe dată ce-auzea,
Printre slugi se furișa,
La picior că mi-o lua
Și din fugă potrivea
Câte-un deal, câte-o vălcea,
Pân’ la codru d-ajungea;
iar în codru când intra,
Mâna dreaptă ridica,
Frunză de la fag rupea
Și-n guriță c-o punea,
De şuiera voinicește,
Ca s-o-nțeleagă frățește.
Miul, unde o auzea,
Înainte că-i ieșea
Și din gură mi-i grăia:
– Dar tu, surioara mea?
Neica nu te aștepta!
La mine de ce-ai venit?
Au haine ți-ai ponosit,
Au vodă mi te-a gonit,
Au ție ți-o fi sosit
Vremea de căsătorit?
Calea vreme nu pierdea,
Ci din gură mi-i grăia:
– Nici haine n-am ponosit,
Nici vodă nu m-a gonit,
Nici mie nu mi-a sosit
Vremea de căsătorit.
Ascultă de ce-am venit:
Aseară, la Ștefan Vodă,
Fost-a sfat cu mare vorbă.
Masă mare-a fost întinsă
Și de mari boieri coprinsă,
De boierii
Sfatului,
Stâlpii
Țarigradului,
Sfetnicii
‘Mpăratului,
Trimiși la domn cu solie
De la nalta-mpărăție:
Ș-au să facă vânătoare
Pân’ la fagul dumitale,
D-un voinic ce seamăn n-are,
Să-ți vază fagu-ncărcat
Și de arme-mbrebenat,
iar pe tine spânzurat
Unde-o fi fagul mai nalt!
Miul, unde-o auzea,
Din guriță-i răspundea:
– D-alei, surioara mea,
Nu știi că-s bală de drac
Și vin domnilor de hac?
Potecuța să-ți apuci,
Îndărăt să mi te duci
Și-n curte de mi-ei intra,
Să te faci a mătura;
Nimeni seama să nu-ți ia
C-ai lipsit pe undeva,
Și las’, că suntem știuți
Pentru turci și arnăuți!
Calea drumu-și apuca,
La domnie se-ntorcea,
iar Miul se-mpodobea,
Cărăruia c-apuca,
Ciobănaș că-mi întâlnea
Și din gură mi-i grăia:
– Ferice de cin-te-a fapt!
Și de cin’ te-a legănat,
Că mult o să-ți fie bine
D-ăi asculta tu de mine.
Să-mi dai gluga
Ciobănească,
Ca să-ți dau saia
Domnească;
Să-mi mai dai ciorecii tăi,
Ca să-ți dau șalvarii mei,
Verzui ca foaia de tei,
De nu trece glonț prin ei;
Dă-mi opinca
Țărănească,
Cu târsâna
Mocănească,
Și na-ți cizmele-mi de țap,
De țap de la capră stearpă,
Ce la apă mult mai rabdă;
Dă-mi căciula
Țurcănească,
Ca să-ți dau cuca
Domnească;
Și mai dă-mi cața
Pârlită,
Să-ți dau pușca
Ghintuită,
că mi-am pus în gând și eu
Să-nvăț meșteșugul tău.
Ciobănașul, d-auzea,
Din guriță mi-i grăia:
D-alei, doamne, Miule,
Miule voinicule,
Da-ți-oi toate Țoalele,
Țoalele și oile,
Să nu-mi scurtezi zilele!
Foaie verde ș-o-lalea,
Miul mi se ciobănea,
Cu oițele-mi pornea
Și-n pășune le mâna,
Tot prin albă
Colilie,
Unde fir de iarbă
Nu e.
Ștefan Vodă, când sosea,
Cu oastea,
Cu liota,
Pe voinic îl întâlnea
Și din gură-i cuvânta:
– Bună ziua, flăcăiaș,
Bună ziua, ciobănaș!
Ciobanul, cu blândă vorbă:
– Mulțumescu-ți Ștefan Vodă!
– De unde știi cum mă cheamă?
– După oaste luai seamă
Că ești domn la București,
În mulți ani să-l stăpâneşti;
Numele-ți l-am auzit
La biser’că pomenit,
că m-am dus la nchinătoare
În zile de sărbătoare!
Vodă-n Miul se-ncredea,
De cioban îl socotea
Și frumos îl întreba:
– Spune-mi mie, flăcăiaș,
Spune-mi mie, ciobănaș,
Știi tu drumul
Codrului
Pân’ la fagul
Miului,
Miului
Zglobiului,
Miului
Haiducului?
Iar ciobanu-i răspundea:
– Îl cunosc, măria-ta,
Dar să merg
N-oi cam putea,
că nu-mi pot
Lăsa turma.
Ștefan Vodă-i poruncea,
Dar ciobanu-i răspundea:
– Dacă vrei, lasă-ți oastea
Să-mi păzeasc-aici turma,
că sunt oile turcești,
Cu nimic nu le plătești,
Ș-apoi codrul se-ndesește,
Oastea nu-ți mai trebuiește,
că prin codru nu răzbește!
Ștefan Vodă s-amăgea,
Pe cioban că-l asculta,
După dânsul se lua:
El pe jos, vodă călare,
Pe potecă la strimtoare.
De mergea ce mai mergea,
Pân’ de oaste-l depărta
Prin rărișe
Mi-l sucea,
Prin cotișe
Mi-l cotea,
Prin răchite
Mi-l băga,
Și din gură
Mi-i grăia:
– D-alei, doamne, Ștefan Vodă,
Să mai ridici
Scările,
Să nu bați
Smicelele.
că d-or simți cetele,
Ne scurtează zilele!
Ștefan Vodă, d-auzea,
De groază se îngrozea:
Limba-n gură că-și mușca,
Sânge roșu că-mi curgea,
Pe caftan verde pica.
La fag, măre, d-ajungea,
Fagul de i-l arăta,
Ce vedea, se spăimânta,
că Miul ce mi-și făcea?
Mâna dreaptă
că punea,
Din tulpină
că-l scotea,
Cu tulpina din pământ
Să-i fie de șezământ,
Apoi sta cu el de vorbă:
– D-alei, doamne, Ștefan Vodă,
Asear-ai fost la beție,
Acuma ești la trezie.
Ai plecat la vânătoare
D-un voinic ce seamăn n-are,
Ca să-l arăți spânzurat
Unde-o fi fagul mai nalt.
că sunt voinic, ai văzut;
că sunt Miul, n-ai știut,
Dar la mână mi-ai căzut!
Apoi Miul ce-mi făcea?
Numai o palmă că-i da,
Paloș din teacă scotea,
Bucățele-l bucățea,
În dăsagi le așeza
Dăsagii pe cal punea,
Una bună că-i dedea
Și din gură mi-și grăia:
– Poartă-l și mort, bidiviu,
Pe unde l-ai purtat viu:
La slugile turcilor
Ș-ale arnăuților,
Nu-n calea voinicilor
Și-n codrul haiducilor!
Calul fuga c-apuca,
Pe potecă se-ntorcea,
Și la oaste când ieșea,
Boierii
Se minuna,
Sfetnicii
Se îngrozea,
Solii
Se cutremura
Și din gură ce-mi zicea?
– Lucrul nu prea e curat:
Calul lui vod-a scăpat!
Ia cătați în desăgiori,
C-or fi plini de gălbiori..
În dăsagi de se uita,
Ciozvârți de carne vedea,
Și pe fugă se pornea,
Dunărea de nemerea,
Peste Dunăre trecea,
Vestea-n Țarigrad ducea.

Laura Lavric - În Codru la Tăietură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În codru la tăietură
Șuier-un voinic din gură,
Îl cunosc pe șuierat
Că-i voinic neînsurat,
Puișorul mamii.
– Măi voinice, voinicel,
Cu nume de Ionel,
Spune-mi ce ți s-o-ntâmplat
C-ai rămas neînsurat,
Puișorul mamii!
– Am iubit fată frumoasă
Mi-o lăsat inima arsă,
Altă fată măritată
Mi-o mâncat inima toată,
Mândrulița mea!
– Ionel, cât îi trăi
La frumos nu lăcomi,
Frumosul te lasă-n casă
Când ți-i viața mai frumoasă,
Puișorul meu,
Iubește și bun și rău
Că nu ști care-i al tău,
Puișorul meu!

Ionela Prodan - Drag Mi-a Fost Cu Caii Buni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bate vântul printre pruni,
Drag mi-a fost cu caii buni,
Drag mi-a fost cu caii buni
Să le dau apă din pumni,
Iarbă de sub mărăcini
Și porumb de la vecini
C-așa se țin caii buni,
Să lungească cozile
Ca puica sprâncenele,
Mândre sunt dragostile!
Drag ți-e cu calul la brișcă
Și-o nevastă tinerică,
Fie cât de mititică,
Să-mi apuci cu ea pe luncă
Să-i faci rășchitor și furcă,
Cam pe la jumatea luncii
S-o apuci de plata furcii,
La marginea drumului
Plata rășchitorului,
Dragostea voinicului.
Voinicel cu calul bun,
Hai să facem schimb în drum,
Hai să facem schimb în drum
Că și calul meu e bun,
Dar e obosit de drum,
Că l-au ros libărcile,
E lovit cu scările,
Mi-l lasă picioarele
Că-mi bate drumurile
Pe la toate porțile
Să mi-l vadă mândrele.