În codru la tăietură
Șuier-un voinic din gură,
Îl cunosc pe șuierat
Că-i voinic neînsurat,
Puișorul mamii.
– Măi voinice, voinicel,
Cu nume de Ionel,
Spune-mi ce ți s-o-ntâmplat
C-ai rămas neînsurat,
Puișorul mamii!
– Am iubit fată frumoasă
Mi-o lăsat inima arsă,
Altă fată măritată
Mi-o mâncat inima toată,
Mândrulița mea!
– Ionel, cât îi trăi
La frumos nu lăcomi,
Frumosul te lasă-n casă
Când ți-i viața mai frumoasă,
Puișorul meu,
Iubește și bun și rău
Că nu ști care-i al tău,
Puișorul meu!
Sensul versurilor
Un tânăr neînsurat își exprimă durerea cauzată de dragoste. Un sfătuitor îl îndeamnă să nu se lăcomească la frumos și să iubească și binele și răul, deoarece nu știe ce-i rezervă viitorul.