Versuri corectate și adnotate
Calea mea încă nu știu încotro mă ducPe un drum întunecat și marePe calea mea, dar îmi e teamă că aș putea să fiu pierdutăPentru că drumul pe care l-am ales poate fi greșit.Când va fi clar? Dacă am luat decizia corectă?Când voi putea fi sigură că îmi cunosc propria voce?Visez la ziua în care … Citește mai mult
Mă întind,nu mănânc și nu dorm,nu-mi ud florile.Nu merită nici să ridic degetul.Nu aștept nimic.Vocea ta care m-a îmbrățișat,au trecut multe zile de atunci,am mâncat în fiecare zio bucățică din ea,am trăit multe ziledin ea.Modestă ca animalele săracilorcare de pe marginea drumuluismug fire rare de iarbăși cărora nu li se dă nimic.Atât de puțin, atât … Citește mai mult
Azi mă cauți ca leul în celulăCe crezi că sunt pentru tineNu e nicio formă să-ți ascund fricaNu e formă de a fi mai bunNu este loc să mă ascundTu ești în spate, și la sfârșit..Dulcea ta voce vine și pleacă nu mă lasă să uitDulcea ta voce din nou promițându-mi întoarcereNu mai e motiv … Citește mai mult
Pe străzi, prin piețe,librării și parcuri,noi sub acoperire funcționăm.Grimasa, râsul, plânsul,stau sub cârpatrasă sub ochi, mulată strâns pe nas,sub care toată moaca ne-o purtăm.E și utilă:Gura, nu miroase,coșurile ascunse, stau coapte pe față,cu pudră, ruj și fard nu ne mai dăm.Dacă zâmbim sau ne strâmbăm,ne enervăm ori ne mirăm..contează?Doar după ochi putem să înțelegempe care … Citește mai mult
Un glas, o voce care vine de atât de departeCă nu mai face să ne vibreze urechile,Un glas ca o tobă, voalat,Parvine, totuși limpede, până la noi.Deși pare să iasă dintr-un mormântNu pomenește decât despre vară și primăvară.Ne umple trupul de bucurie,Aprinde pe buze surâsul.Îl ascult. Nu e o voce omeneascăCe străbate zgomotele vieții și … Citește mai mult
După ce Bestami a murit, s-a întâmplatceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu’l-Hasana devenit şeicul comunităţiişi în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestamipentru a primi poveţe.Lui Bu’l-Hasan i se spusese într-un vis,de însuşi Bestami, să facă astfel.În fiecare zi, în zori, el mergea şi stătea în faţa gropiipână la prânzul mic. … Citește mai mult
Dacă vocea mea moare cât timpMai sunt pe pământ, du-o la malul măriiŞi las-o acolo, pe nisip.din Rădăcini şi aripi, traducere de Petru Dimofte
Ca un grâu plăpând am fost odată,însă, de delir cuprins mereu,inima tu mi-ai stârnit-o toată,clocotind acum ca într-un leu.Gura ce mi-ai vrut-o, când aproapeun băiat am fost: s-a-nchis așaîntr-o rană: sângerând să scape,ani de nenoroc tâșnesc din ea.Zi de zi sunau năpaste grelece-n nesaț le născoceai pe rând,însă gura nu mi-au stins-o ele;tu ia seamă … Citește mai mult
Voci ideale și-ndrăgiteale celor care-au murit sau ale celorcare pierduți sunt pentru noi, ca niște morți.Uneori, în vis ne vorbesc;uneori, mintea le-aude în gând.Și cu sunetul lor, pentru o clipă, ne readucecouri din poezia primă-a vieții noastre –o muzică îndepărtată, stingându-se în noapte.
La Ecaterina Ghica.Voce-auz, voce de pace,Şi orice durere tace.Eolian instrument,Inima-mi vibră, tresareÎntr-o mistică mişcareÎn fericele-i turment.Voce-auz, voce de pace,Şi orice durere tace.Când deşteaptă bucuriaCând dulce melanholia,Când al îngerilor dor;Când consolă haritatea,Când aprinde pietatea,Când acel divin amor.S-aude voce de pace,Şi orice durere tace.Undele de melodieLegănând sufletu-mbieCătre ţărmii celestini,Şi aude întonareD-o serafică cântareSărbătorilor divini.Voce-auz, voce de pace,Şi … Citește mai mult