voce alba

Georg Trakl – Vânt, Voce Albă Șoptind la Tâmpla Celui Beat (A 2-a Variantă)

de

Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui beat;Putrezită potecă. Lungi dangăte de vecernie se scufundaseră-n mâlul iazuluiȘi deasupra se-nclină galbenele flori ale toamnei, cu chipuri buimace fâlfâieLiliecii.Patrie! Munți roz crepusculari! Puritate! Pace!Strigătul vulturului! Singuratic se-ntunecă cerul,Măreț, la marginea codrului scapătă creștetul alb.Noaptea se-nalță din hăuri întunecoase.Trezindu-se, copilăroasele flori-ale-soarelui flutură-n jurul celui ce doarme.

Georg Trakl – Vânt, Voce Albă Șoptind la Tâmpla Celui Beat

de

Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui ce doarmePrintre crengi fărâmicioase stă ghemuit întunericul în părul său de purpurăLungi dangăte de vecernie scufundate în mâlul iazuluiȘi deasupra se-nclină gălbenele flori ale verii.Concert de bondari și de muște albastre în iarba luxuriantă și-n singurătate,Pe unde cu pași înduioșători trecea odată Ofelia,Gest blând al nebuniei. Cu teamă … Citește mai mult