viteaz – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Întoarcerea Lui Mihai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întoarcerea lui Mihai.
De la lungi războaie, Mihai cu mărire
Intră-n capitală cu a lui oştire.
El se urcă-n tronu-i mândru ocolit.
Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:
– „Doamne! Focul arde în această ţară.
Încă ieri cu ură mulţi se răsculară.
Dar răzvrătitorii s-au întemniţat
Şi prin zelul nostru ţara a scăpat.”
– „Voi zdrobi răscoala ce ţara urăşte;
Dar voi sparge încă pricina ce-o naşte:
Dacă astă ţară umblă-a se scula,
Este semn că n-aveţi simpatia sa.
Lui Rodolf voi scris-aţi că e răzvrătire,
Că ai noştri cată cu a lui unire.
Dacă cel ce-o cere e răsculător,
Ţara mea, eu însumi sunt răzvrătitor..
Am învins păgânii, i-am gonit afară;
Dar a lor sămânţă o găsesc în ţară.
Ea-nconjoară tronul pentru a-l răci
De inima ţării, apoi a-l lovi.
Neputând acuma tronul să lovească,
Ea îi urcă scara ca să îl mânjească.
Tronului nu-i pasă de loviri străine
Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine.
Planta nu se teme de cei ce-o jignesc,
Ca de viermi ce-n sânu-i nasc ş-o veştejesc.
De-aş şti că sceptrul se robeşte vouă
Şi oricui să fie, eu l-aş rupe-n două!
Jugul celor barbari oare l-am spart eu,
Ca sub jugul vostru să-mi plec capul meu?
Prinşii fie liberi! Au cuvântu-mi dat.
Voi intraţi în noaptea d-unde v-am luat!”

Colinde - Într-o Sfântă Duminică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o Sfântă Duminică
Țara-n pradă mi-o prădat
Dar din țara ce-o prădat?
Cheile Raiului
Și razorile soarelui.
Și Raiu- s-a-ntunecat,
Iar iadu- s-a luminat.
Dumnezeu s-a spăimântat,
Peste lume s-a uitat.
Cine-n lume s-a aflat?
… cel viteaz.
El bine seama mi-a luat,
La părinți a alergat,
La icoane s-a-nchinat,
Cu părinții s-a iertat,
Cu părinții și cu frații
Și cu dalbele surori!
Fuga-n grajd că mi-a dat,
Pe Murgu- l-a deslegat.
L-a-nfrânat și l-a-nșăuat,
După jadoci s-a luat.
De departe a ditunat,
Mai de aproape a fulgerat.
Jadocii s-au spăimântat
Și cheile au lepădat.
…. le-a luat,
Lui Dumnezeu i le-a dat.
Iadu- atunci s-a-ntunecat
Și Raiu- s-a luminat.
Dumnezeu s-a bucurat
Și un scaun că i-a dat,
Un scaun de judecată
Să judece o lume toată.
Să judece o lume toată
Și pe noi câte odată.

Compact - Legenda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

LEGENDA
de COMPACT.
Trăia un om ce-avea curajul să atace
Orice dușman care-ar fi vrut hotarul să-i încalce
Un loc ascuns, de nepătruns, chiar urma lui se pierde
Căci muntele-l ascunde și ochiul nu-l vede.
Viteazul stă departe dus cu gândurile toate
Când luna sus pe negrul cer i-arată-n miez de noapte
Aude apoi cum frații săi îl strigă și îl cheamă
Căci vor să lupte lângă ei viteazul fără teamă.
Ooo, ooo, soarta ți-a zâmbit
Ooo, ooo, luptă negreșit (x2).
În luptă, brațul, cu putere, înfrânge, se preface
Și în curând în jurul lui e liniște și pace
Doar dinspre munte se aude un glas ce cântă în slavă
„Trăiască-n veci viteazul Vivar, cel fără de teamă”.
Ooo, ooo, soarta ți-a zâmbit
Ooo, ooo, luptă negreșit (x2)

Grigore Vieru - Mihai Viteazul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ageră, vitează-n toate, / Retezând dușmana gheară, / Spada lui făcea dreptate / Cu iubire ... →

Firdousi - 94 Kei Kavus Rostam Ajunse în Cetatea Semangan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când ajunse mai aproape de cetatea Semangan,
șahul și mai-marii-aflară că pe jos veni Rostam,
cela ce coroane-mparte, iar la vânătoarea-i Rakș
nici o urmă! Căpetenii, șah și cei ce poartă-n cap
diademuri alergară să-l întâmpine grăbiți;
când l-au fost zărit își zise fiecare: „E Rostam,
ori al dimineții Soare?” șahul cel din Semangan
îi ieși pe jos nainte și urmat de gloata lui
de viteji, grăi acestea: „Oare, ce s-a întâmplat?
Cine-a îndrăznit cu tine să se lupte, piept la piept?
Toți din cetățuia-aceasta sunt prietenii tăi buni,
toți la vrerea-ți și porunca-ți smirna în picioare stăm.
Ești stăpân pe noi și peste ale noastre vistierii;
viața mea și-a tuturora — toate ale tale sunt!”
Auzind aceste vorbe și înțelegând Rostam
că vrun gând rău nu se-ascunde, șahului dădu răspuns :
„Rakș răsnitu-s-a de mine, e pe-aicea prin meleag,
fără frâu, fără zăbală; urmele-i de la pârâu
duc prin ierbi și stufărișuri până-aici în Semangan.
De mi-l vei găsi și-aduce, răsplătire vei primi,
răsplătirea cuvenită celor care bine fac;
dar de-o fi să nu se afle Rakș, atuncea vor zbura
multe capete alese!” Șahu-i zise: „O, viteaz
plin de falnică virtute Nimeni nu s-o-ncumeta
să îndrepte împotrivă-ți astfel de nelegiuiri;
oaspe vreau să-mi fii, și pradă furiei nu te lăsa;
toate s-or sfârși cu bine precum vrerea ta va fi.
Haidem să petrecem noaptea bând ca să ne-nveselim
cugetul, și, dând uitării negrul inimii amar.
Nici mânie, nici asprime; doar prin dulci cuvinte scoți
șarpele din văgăună. Nu pot urmele lui Rakș
să rămână-ascunse, -atâta-i de vestit pe-acest pământ.
L-om căta și l-om aduce năpristan, o, falnic om,
brav și oțelit în lupte!”
Și Rostam fu mulțumit
de cuvintele acestea și din cuget își alungă
bănuiala; în seraiul șahului se hotărî
să se ducă și pe gazdă vestea bună-o bucură.
Șahul l-așeză pe tronu-i, rob, nainte-i se plecă.
Strânse apoi din cetate și din oaste pe cei capi,
și-i goni din ochi pe dușmani. Porunci la bucătari
să aducă și să-ntindă masă pentru luptători,
și spre-a-l îmblânzi pe Rostam, așeză, jur-împrejur,
printre cântăreți, și idoli din Tharaz cu negri ochi
și obraji de roșii roze, care te făceau să uiți
și de vinuri și de muzici și de vesele cântări.
Când de aburii beției Rostam fu învăluit
vru să meargă la culcare, dornic de-a se mistui
de la praznic. De îndată șahu-i pregăti un loc
de odihnă și somn dulce, precum i se cuvenea,
mosc pe pat împrăștiindu-i și balsam de trandafiri.
Cronica Șahilor

Federico Garcia Lorca - Cafeneaua Chinitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La Chinitas-cafe, îi aruncă
Paquiro lui fra-su-n obraz:
„Sunt mai țigan decât tine, mai torero și mai viteaz”.
La Chinitas-cafe, Paquiro,
Îi zise lui Franscuelo:
„Sunt mai viteaz decât tine,
și mai țigan, mai torero”.
Ceasul își scoase Paquiro
și astfel vorbi cu-al său frate:
„Trebuie acest taur să moară
până la patru jumătate”.
Când patru în stradă-a bătut
ieșiră din cafenea
și-un toreador renumit
Paquiro în stradă era.

Ion Caraion - Viteazul de Pe Cracă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca-n sfântul duh
Pe viteazul de pe cracă
Bâțâielile-l dezbracă
Până sub șezut, frumosul,
Și-i amestecă-n văzduh
Petic de petic
Puțin câte puțin
Puțin câte puțin
Susul cu josul
Indestructibil estetic
Amin

Tudor Arghezi - Viteaz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Viteaz în vremurile bune / Și-a scos și surlele să sune. / La vreme rea, ... →

Vasile Alecsandri - Jianul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

N-ați auzit de-un Jian,
De-un Jian, de-un oltean,
De-un hoț de căpitan
Care umblă prin păduri
Cu doisprezece panduri,
Cu ghiebe și cu poturi?
El ia miei de la ciobani,
Armăsari de la mocani,
Fără plată, fără bani!
Și pândește la strâmtori
De despoaie negustori,
Și tot prinde la boieri
De-i curăță de averi!
Toți de dânsul că fugeau,
Toți de el se jeluiau
La domnul, la Caragea.
Domnul potera-adună,
După hoț el o mână.
Iar Jianu-nțelegând
Cele ce-i treceau prin gând
Se-ndruma spre Olt fugând.
Când la Olt, Oltu-i umflat,
Că la munte l-a plouat:
„Măi române, măi podar,
Trage podișca de car
Să mă treci la cela mal
Cu viteazul ist de cal.
Trage podul mai de-a drept
Pân’ nu-ți pun un glonte-n piept,
Nu-mi fii dușman și-mi fii frate
De nu vrei un glonte-n spate.”
Dar podarul se gândea
Și cu lene se-ntindea.
Dacă vedea și vedea,
Jian rostul nu-și pierdea.
El se aruncă înot
Cu suflet, cu cal, cu tot.
Călu-n apă se luptă,
Iar Jianul cuvântă:
„Decât să mă rog de prost
Ca să deie podu-n rost,
Mai bine cu murgu-not
Că și el e pui de Olt.
Decât să mă căciulesc,
Mai bine să haiducesc!
Hai, voinice murguleț,
Nu mai face părul creț,
Hai la Slatina-n județ,
Unde gazda ne-om afla
Ș-amândoi ne-om răsufla!”
Când la gazdă el sosea,
Ce vedea și ce-auzea?
Potera gazda lega,
De Jian o întreba.
„Haide iar, murgule, hai,
Hai la munte sus, pe plai,
Să scăpăm de chiu, de vai!”
Fugea murgul cât fugea,
Dar potera-l ajungea,
Pe Jianu mi-l prindea
Și-l ducea la Caragea.
Vai! sărmanul voinicel!
Sărăcuț, amar de el!
Căci pe loc mi-l judecară,
Cu lanțuri mi-l încărcară
Și-n ocnă mi-l aruncară.

Balade Populare - Pintea Viteazul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pintea-n munte să suie,
Mândră curte zugrăve,
Cu cătane-o d-îngrădea,
Cu frunze-o acoperea.
Numai Pintea ș-o strigat:
– Dintre voi de s-a afla,
De s-a afla careva
Să meargă la Baia Mare
După pită, după sare,
După vin din cel mai tare
Ce beau domnii la gustare.
Nimeni nu s-o mai aflat,
Numai a Pintii fârtat;
Numai el că și-o strigat:
– Mere-oi, Pinteo, mere-oi eu,
De mi-ai da tu murgul tău,
Murguțul tău cel de vânt,
Cu coama până-n pământ;
De mi-i spune moartea ta,
Moartea ta din ce ți-a sta?
– Moartea Pintii-i atâta-ră:
Trei grăunță de secară,
Trei de grâu de primăvară,
La Pintea la subsuoară;
Trei grăunțe de grâu sfânt
Ș-un plumbuț mândru de-argint,
La Pintea fără de rând.
El în Baia când o-ntrat,
Toți băieșii l-o-ntrebat:
– Spune-ne moartea Pintii!
– Moartea Pintii nu oi spune
De mi-ai da oricât în lume.
– Spune-ne moartea Pintii,
Pă tine te-om omorî!
– Moartea Pintii-i atâta-ră:
Trei grăunțe de grâu sfânt
Ș-un plumbuț mândru de-argint,
La Pintea fără de rând.
– Nici acela nu-i viteaz
Care dă sfat la fârtați.
Și eu unul mi l-am dat
Și capu’ mi l-am mâncat.