Versuri corectate și adnotate
Soarele tot mai răsare din estTu tot mai crezi că știi cum să iubeștiEu tot mai simt c-am greșit undevaSoarele tot mai ascunde ceva.Nu mai simt tot ce odată simțeamNu mai sunt tot ce odată eramNu mai vorbesc despre tine acumNu te-am uitat dar nu pot să-ți răspund.Și nu pot să zborTu mi-ai luat totȘi … Citește mai mult
Ai auzit povești frumoase, cenușărese arseCe nu înțelegi din inimi stoarse, orice se poate coaseÎn zadar urlă orgoliul, ai pus doliu pe ce zicAm atâtea cuvinte, tu n-ai să înțelegi nimicDedic aceste versuri ei, lor și țieDoamnă jumătate, prietenii, mama și soțieȘtiu că mă crezi în stare să fiu ce ți-ai doriȘi mai știu că … Citește mai mult
Privirea-ţi se pierde pe marea în riduriCe-şi urlă-ncruntarea spre piepturi de stânciÎnfipte în ţărmul de gânduri adânciCu Ane zidite-nafară de ziduri. E-un zbor peste-o mare ce vrea a te ţineDeparte de-Olimpul pe care-n destinL-ai vrut, l-ai avut şi acum îţi e chinSăpat pe ascuns în adânc de suspine. Pe ţărmul în care pierdută ţi-e calea,Nisipul … Citește mai mult
E gol, probabil de-aia mă simt răuȘi nu vorbesc de pahar,Vorbesc de sufletul meuA mai trecut o vremeȘi el e tot mai rătăcitE flămând și obosit,Dar totuși nu zice nimicCând am început să strângNu m-am gândit că se va umpleȘi apoi n-o să mai încapă nimicZic, ce s-a întâmplat cu mine, eu unde sunt?De ce … Citește mai mult
Sufletul vorbește, inima-i spune să tacă,„Nu o asculta! Ce dacă încetează să mai bată?”„Las-o baltă, o să treacă!”, o voce-n cap îmi sună… ParcăÎmi spune că-s pierdut, acum sunt doar eu în barcă…Într-un ocean de gânduri… „Nu-i el… nu o să se întoarcă”O să fac ce-mi stă-n putință, să fiu cum eram odatăMă amăgesc, știu… … Citește mai mult
Trimisesem un gând printre spice și maci,Să-ți mai cânte de dor, să-ți aducă-n priviriStrăluciri de opal, dar i-ai spus: “Tu să taci!”Și-ai plecat peste câmp, macii tăi să-i admiri.Gândul meu s-a făcut nor ascuns în văzduh,Șoim cu flăcări în ochi, ciocârlie în zbor,Zeu cu aripi de cer, fum și spirit, și duhÎnsetat de priviri c-o … Citește mai mult
Grădinile amăgirii.Grădinile amăgirii te-așteaptă-acolo undeApusa tinerețe s-a ofilit de dor,Și apa ce-ațipește, în luciu-i rânjitor,Visările-ți oglindă și-ncheagă-ale ei unde.Și când ursuză luna în tulburi nori s-ascundeȘi mut, văzduhul veșted tresaltă-n lung fior,Va răsări iar umbra cu chip înșelătorCu ochi a căror taină tu n-ai știut pătrunde.Dar, în zadar vei cere viclenei năluciriSă-ți mai învie-o clipă … Citește mai mult
Nopți de visCe s-au stinsÎn van.Cugetări,RugămințiÎn zadar.Iarba prin păr, pe obrajii eiȘi pe ochii căpruiCe plângeau la zei.Într-un locEa mergeaMereu.Nimeni nuVa aflaTaina ei.
E-o formă, cred, ori poate o ființă,O-ncrâncenare-a visului pierdutÎn bătălia cu un vechi trecutCe are uși deschise-n conștiință.Apare dintr-o lume abisalăÎncorsetat în zale de tăceriForjate-n focul unei decăderiSpre adâncimi de liniște finală.Se mișcă, totuși, umbra-i se măreșteAcoperind tristețile de ieriCu restul viitoarelor plăceriDin viața ce, ea însăși, mai plătește.Să aibă, oare, suflet? E ființă?Ce poate … Citește mai mult
Ah, ierburile verii!Atât a mai rămasdin visurile bravilor războinici