Victor Hugo

Charles Baudelaire – Cei Șapte Bătrâni

de

Lui Victor Hugo.Oraș ca furnicarul, aproape neaieve,Cu spectre ce se-arată și ziua, delirant,Mistere pretutindeni preling, ca niște seve,Prin ale tale vine înguste de gigant!În dimineața aceea ciudată și pâcloasă,Când casele, prin ceață, cu tot înaltul lor,Păreau că-s două maluri de apă leșioasă,Când, întru tot asemeni c-un suflet de actor,O ceață gălbejită dădea pe străzi năvală,Treceam, … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Bătrânele

de

Lui Victor Hugo. 1Prin pliurile-acelor bătrâne capitale,Unde și spaima are parcă ceva vrăjit,Pândesc, ca în virtutea unor porniri fatale,Niște făpturi ciudate, cu farmec decrepit.Aceste spectre fură femei odinioară,Lais sau Eponima! Bieți monștri strâmbi, cu gheb,Să le iubim! Au încă un suflet să tresarăSub ruptele jupoane și pe sub reci otrepi.Se tot târăsc, bătute de burnița … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Lui Victor Hugo

de

Purtând această probă-a prieteniei tale,Sub braț, maestre, -am Rinul.– Cu fluviu-n lunga-i cale,Făcând o paralelă, mă simt și eu, crescând.Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, știe oareCe nume-i dă, și sursa, și țarm, ce noimă areSă curgă astfel pentru oricine și oricând?.Stând lângă sfârcu-l tatei enormei maici, NaturaPesemne că nu știe, ca toată creatura,De unde … Citește mai mult

Alfred De Musset – Domnului Victor Hugo

de

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doarăCa să-nțelegem bine ce prețuim din plin:Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânimCând clocotul se duce din inima hoinară.Din toate-aceste bunuri, ce … Citește mai mult