viata omului – Versuri.pro

Sunny - Eclesiastul 11:9

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spune-mi ce este viața omului
Doar un abur ce se arată un pic
Ajută-mă să-mi număr bine zilele
Până nu vine al meu sfârșit.
/: Bucură-te tinere în tinerețea ta
Umblă pe căile alese de inima ta
Dar să știi că într-o zi te va chema
Dumnezeu la judecata Sa :/
Dar să știi că într-o zi te va chema
Dumnezeu la judecata Sa

Maria Cirneci - Doamne, Viața Omului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, viața omului
E ca floarea câmpului,
Floarea se usucă-n soare
Și omul de supărare,
Pe om Ai pus griji și dor,
Pe floare soare și nor,
La om i-Ai dat grija vieții,
La flori roua dimineții.
Doamne, când pui viață-n om,
Dă-i și dragoste și dor,
Să-i pui și noroc un pic
Să nu fie amărât,
Cin’ se naște norocos
Drumul vieții e frumos,
Dar cine noroc nu are
Viața-i chin și supărare.
Cine-n lume noroc are
O să-l aibă până moare,
Dar omul fără noroc
Stă cu inima pe foc,
Cât ar munci nu se-ajunge,
Ar ofta mereu și-ar plânge,
Ar trăi numai să ducă
Foc și-amărăciune multă.
Doamne, cu puterea Ta
Tu dai omului soarta,
Dă-i câte puțin din toate,
Și noroc, și sănătate,
Că unii prea trăiesc bine,
Alții-o duc de azi pe mâine,
Unii au de toate-n viață,
Alții au numai speranță.

Maria Butaciu - Tot Așa Gândea Omul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tot așa gândea omul
C-a trăi cât pământul
Și-a face ce-i e gândul,
C-a face ziduri de piatră
Și n-a muri niciodată.
Dar viața omului
Îi ca floarea câmpului
Astăzi este, mâine nu-i,
Că viața omului
Astăzi este, mâine nu-i.

Margareta Clipa - Grea Îi Viața Omului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Verde-i frunza codrului,
Grea îi viața omului,
Tot un dus, tot un venit,
Niciodată liniștit,
Un ochi doarme, altu-i treaz,
Tot un bine și-un necaz.
Verde-i frunza codrului,
Scurtă-i viața omului
Cu amar și greutăți,
Numai nu-i la fel la toți,
Nu-i la fel și nici o dată,
Duce-o viață zbuciumată.
Verde-i frunza codrului,
Așa-i viața omului,
Că nu poate duce-n spate
Traista plină de păcate
Că-s prea multe și-s prea grele
Pe drum mai arunci din ele,
Și pe rând le-oi azvârli
Să fac loc la altele.

Cătălin Maximiuc - Doamne, Cum Mai Trece Viața Omului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prima strofă
Frunzuliță verde, verde-a bobului
Doamne, cum mai trece, viața omului /x2.

Refren 1
Trece, trece repejor, ca o pasăre în zbor
Doamne, cum mai trece, viața omului.

A doua strofă
Am lucrat, am strâns, acuma-mi de toate
Nimic nu-mi mai trebuie, decât sănătate /x2.

Refren 2
Am copii și am avere, ce folos că n-am putere
Doamne, cum mai trece, omul se petrece.

A treia strofă
Dar stau câte-odată, în loc și mă gândesc
De ce mă petrec, de ce-mbătrânesc /x2.

Refren 3
Păru-i rar și-n cărunțit, puterile mi-o slăbit,
Doamne, cum mai trece, viața omului.

A patra strofă
Trece timpul, trece, și nu se oprește
Dar încetișor, omu-mbătrânește /x2.

Refren 4
Ar da bani, ar da avere, să fie cum o fost ieri
Doamne, cum trece, viața omului.

Refren 5
Dar nimic nu mai pot face, timpul nu se mai întoarce
Doamne, cum mai trece, am îmbătrânit.

Johann Wolfgang Von Goethe - Viața Omului Ce-i?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața omului ce-i? Totuși cu miile pot / Viața să-i judece; ce și cum făptuit-a. ... →

Sofia Vicoveanca - Omul În Lume-i Ca Și-o Floare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Omul în lume-i ca și-o floare
Înflorește și-apoi moare,
Pe flori le rup fetele
Și pe om păcatele!
Florile în sărbători
Le port fete-n cingători,
Iar flăcăi la pălărie,
Viața-i scurtă nu se știe!
De cum dăm în primăvară
Florile-mbobocesc iară
Prin livezi și prin fâneață,
Omul-i trecător prin viață!
C-așa-i omul trecător
Cum îi cerul plin de nor
Bate vântu-i risipește,
Omul-n veci nu-ntinerește,
C-așa-i viața omului
Astăzi este, mâine nu-i!

Polina Manoilă - Dragă-i Viața Omului!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dragă-i viața omului
În mijlocul câmpului,
În mirosul florilor,
Când bea apă din izvor,
La umbra zăvoiului,
La-nfrunzitul crângului,
Când răsare soarele,
Când vede mioarele.
Cui nu-i este dragă viața
Când se scoală dimineața
Să ia rouă de pe flori
Și să dea pe ochișori,
Cui nu-i plac horile
Să-nvârtească fetele,
Cui nu-i place sus pe grui
Și să aibă rostul lui?!
Dragă-i viața omului
Când vine la casa lui,
El vine-acasă cu drag
Că-l așteaptă mândra-n prag
Să-i spun-o vorbă frumoasă
De câte-a făcut prin casă,
Câte-a făcut ziua toată,
De dragostea ce îi poartă.

Sofia Vicoveanca - Omul În Lume-i Ca Și Iarba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Omul în lume-i ca și iarba,
Trăiește mai mult cu vorba,
Pe iarbă-o pasc oile
Și pe om nevoile.
Iarbă-o fost și mai rămâne
Numai omul nu-i ca mâine,
Pe iarbă-o pasc vitele
Și pe om gândurile.
Primăvara când sosește
Iarba iară înverzește,
Dar omul de-mbătrânește
În veci nu-ntinerește,
C-așa-i viața omului
Astăzi este, mâine nu-i.

Ionut Dolanescu - Omule, Călătorule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omule cu suflet bun,
Ce stai singurel pe drum,
Of, mai omule, călătorule.
Ori ți-e dor de tinerețe,
C-ai ajuns la bătrânețe,
Of, mai omule, călătorule.
Frunza-ngălbenește, omu-mbătrânește,
Când e în putere, strânge la avere.
C-așa-i viața lui, viața omului,
Frunza pleacă-n vânt, omul în pământ.
Viața-ntreagă ai muncit,
Ai strâns și-ai agonisit,
Of, mai omule, călătorule.
Ți-ai făcut nopțile zile,
Dar nu iei nimic cu tine,
Of, mai omule, călătorule.
Frunza-ngălbenește, omu-mbătrânește,
Când e în putere, strânge la avere.
C-așa-i viața lui, viața omului,
Frunza pleacă-n vânt, omul în pământ.
Ai crescut doi copilași,
Să-ți rămână ca urmași,
Of, mai omule, călătorule.
Dar când mari ei s-au făcut,
Te-au lăsat, te-au părăsit,
Of, mai omule, călătorule.
Frunza-ngălbenește, omu-mbătrânește,
Când e în putere, strânge la avere.
C-așa-i viața lui, viața omului,
Frunza pleacă-n vânt, omul în pământ.
Ești singur și ești bătrân,
Și privești în lung de drum,
Of, mai omule, călătorule.
Poate că ai tăi copii,
S-or întoarce într-o zi,
Of, mai omule, călătorule.
Poate și-or aduce aminte,
Că au și ei un părinte,
Of, mai omule, călătorule.
Bătrâni fără ajutor,
Ce-i așteaptă cu mult dor,
Of, mai omule, călătorule.
Frunza-ngălbenește, omu-mbătrânește,
Când e în putere, strânge la avere.
C-așa-i viața lui, viața omului,
Frunza pleacă-n vânt, omul în pământ.