https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-citind-romanul https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-citind-romanul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=79617 →]]> Nu-și amintește să fi plâns,
Simțindu-și inima cum bate.
Și mâini de dor înflăcărate
Nici un amant nu i le-a strâns.
Și nici părerile de rău
Sau vorba dulce, ruptă-n șoapte,
N-a turburat în nici o noapte
Tăcerea sufletului său.
Azi neaua vremii-i ninge-n păr,
Și-n ochi cu lacrimi deșarte
Ce lacom soarbe dintr-o carte
Ispititorul adevăr!
Și melancolica bătrână
Ce nu știuse să trăiască,
Ar vrea-nainte să citească,
Dar cartea-i tremură în mână.
Își vede viața, an cu an,
Și-adânc suspin din pieptu-i scoate:
Ar fi iubit și dânsa, poate,
Ca eroina din roman!

]]> https://versuri.pro/cincinat-pavelescu-citind-romanul/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-emerson https://versuri.pro/jorge-luis-borges-emerson#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81013 →]]> Ăst cavaler american înalt
Închide tomul lui Montaigne și pleacă
Pe câmp momentul unic să-l petreacă:
Măreț ca asfințitul nu e alt.
Spre punctul depărtat de pe câmpie,
Spre zarea aprinsă își croiește drum;
Printre răzoare trece, ca acum
Prin amintirea celui care scrie.
Și se gândește: cărțile-am citit
Fundamentale și cu ce-am cules
Din ele închegat-am înțeles
Și-nțelepciune, cât ne-a fost sortit.
Pe-ntinsul țării numele-mi răsuna.
Eu n-am trăit. O soartă-aș vrea mai bună.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-emerson/feed 0 https://versuri.pro/nichita-stanescu-nasterea https://versuri.pro/nichita-stanescu-nasterea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=33129 →]]> M-am trezit dintr-un somn pe care nu l-am dormit.
Aș fi fost un arbore binemirositor
dar mă chinuia foamea arborilor binemirositori.
Aș fi fost un lup urâtmirositor
dar mă chinuia foamea lupilor urâtmirositori.
Aș fi fost apă de ocean
greoaie și sărată
dar mă chinuie foamea apei de ocean
greoaie și sărată.
Aș fi fost stânca verde a unei insule
dar mă chinuia foamea stâncii verzi de insulă.
Aș fi murit, da, aș fi murit
dar mă chinuia foamea unei vieți
netrăite.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-nasterea/feed 0 https://versuri.pro/lucian-blaga-liniste https://versuri.pro/lucian-blaga-liniste#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18370 →]]> Liniște.
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-și trăiască mai departe
în noi
viața netrăită.
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine știe – suflete, -n ce piept îți vei cânta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
și frânta bucurie de viață? Cine știe?
Cine știe?

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-liniste/feed 0 https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-cele-imposibile https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-cele-imposibile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=25668 →]]> Există totuși o bucurie binefăcătoare,
există o mângâiere în această tristețe.
De-un astfel de sfârșit câți oameni de rând
nu au parte, de câte zile înjositoare,
de câtă plictiseală-s văduviți!.
Spuse poetul: „Îndrăgită este de obicei
muzica ce nu se poate face auzită”.
Și eu cred astfel – cea mai mirifică
este viața ce nu poate fi trăită.

]]> https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-cele-imposibile/feed 0 https://versuri.pro/ion-stratan-studiu https://versuri.pro/ion-stratan-studiu#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27721 →]]> Cu cât ne iubeam, ne vedeam tot mai rar
și-ntindem spre ziuă crustacee de gheață
Semn al prezenței când trupul își ocolește
inima
Mereu se întâmplă ceva, mereu se adaugă
și asta nu lasă loc timpului în sacul de
dormit atârnat pe sinclinalul existenței
Viața ta netrăită e un kimono în care
încheietura pudrată poartă brățări
de tulpini unghiulare
Frântură de sinus aromitoare,
tangenta ei dispare la atingere
cu globul. Poate afară de ochi și
pământ, mult afară, ne rostogolim mai
spre miez. Acolo este tăcere față de care
lipsa de sunet e un vacarm
chiar acum vântul a scuturat ninsoarea de pe
creangă

]]> https://versuri.pro/ion-stratan-studiu/feed 0 https://versuri.pro/iulian-boldea-cosmar https://versuri.pro/iulian-boldea-cosmar#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=30239 →]]> Coșmar.
Demonii mărunți și sceptici crescuți direct
din rădăcinile norilor înroșiți și corăbii
asurzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
Din uterul cu muguri firavi răsare o spaimă
nesupusă iar manechinele mecanice ale dragostei
atârnă sub cerul tandru de aprilie.
Umbletul meu improvizat agonia mea hilară
tăcerea mea neprecupețită sub orizontul acesta în care culorile
nu sunt definitive
în care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilor
în care destinul nostru delicat ca un mecanism cu roți dințate
prinde încet-încet forma vieții noastre
netrăite încă.

]]> https://versuri.pro/iulian-boldea-cosmar/feed 0 https://versuri.pro/autor-monica-berglund-voi-suferiti https://versuri.pro/autor-monica-berglund-voi-suferiti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6446 →]]> Voi suferiți.
Nefericiților, voi sunteți triști,
Voi nici măcar nu îndrăzniți,
De frica de a nu greși;
Voi nici nu vă îndrăgostiți,
De frica de a nu iubi;
Voi nici măcar nu mai trăiți,
De frica de a nu muri.
Nefericiților, voi suferiți!
Nefericiților, voi vă ascundeți
De parcă sunteți vinovați;
Și poate că așa și sunteți,
De vreme ce vă apărați.
Nefericiților, voi nici măcar nu plângeți,
De teama de-a nu suferi,
Și tot organizându-vă viața,
Ajungeți pân-la urmă a muri.
Ați și murit pe jumătate,
Și, între agonie și sublim,
La viață-ați renunțat, pe ne-ncercate.
Nefericiților, voi suferiți!

]]> https://versuri.pro/autor-monica-berglund-voi-suferiti/feed 0