viata irosita – Versuri.pro

George Marian Popa - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Balada
Un drum, din când în când
Cu covor de flori și spini
Cu nisip fin sau cărbuni încinsi
Drum al vieții.
Și, sus, pe munte
O lumină în întunericul nopții negre
Încercând să ajungi acolo sus, bâjbâind prin întuneric
Și frigul ce-ncepe să-ți cuprindă sufletul.
Parăsit de razele soarelui
Ce-ți încălzea cândva sufletul
Te oprești în pădurea fără de sfârșit
Aprinzând focul cu hârtia amintirilor rămase.
Știi, că pășind pe mai departe
Te vei rătăci pe drumul cel pustiu
În răspântia mincinoasă a vieții
Venind din lumea ipocrită.
Și flăcările focului sunt pe sfârșite
Încep să înghețe picioare, mâini și suflet
În pădurea tristeții sinistre a vieții irosite
Încercând să-ți faci un rost

Parazitii - Cronica Unei Senilități Premature

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

CRONICA UNEI SENILITĂȚI PREMATURE.
Ai orizonturi largi, însă-i o mică problemă
Căci fereastra camerei tare are vedere la ghenă
Stai cu ochii în tavan, înfipt în pat
Reflectez beat la ce c**at mare ai fi realizat
Ți-e lene să te miști, constați că puți
Și n-ai nici o idee în cap, deci ai vrea normal să poți
Vecinii te plac și te faci că-i respecți
Da’ ești salutat de câinii și copiii lor infecti
Te piși pe pereți gândindu-te la mâncarea preferată
Și ce bine era în liceu cu vodkă și țigări la bucată
În nopțile în care nu pui geană pe geană
Stai călare pe damigeană cu mâna tremurând pe cană
Gândindu-te cum să treci un kil’ de marfă prin vamă
Ai sparge o bancă, da’ știi că ești prea prost
Și nu poți să-ți faci de azi pe mâine un rost
Schimbi canalele TV, da’ nu schimbi șosetele cu zilele
Îți dă ma-ta bani de țigări, bagi cola în tine cu kilele
Din calendar degeaba zboară filele.
Când n-ai la ce să renunți simți că ai putea să muți munți
N-ai făcut nimic, n-ai cu ce să ne încânți
O arzi cu un sinucigaș las, cu gândul la șfoară
Ca un gras în impas după decepție alimentară
Să știi, că cei cu sănătate mentală precară
Poa’ să moară dacă-n p**a mea așteaptă să moară
Cât ești tânăr n-ai bani, după aia poate ai
Te fuți în ei, te bucuri prea puțin și târziu
Ca acum vrei să stai singur, nu cu părinții la masă
Să poți să umblii de nebun în p**a goală prin casă
Să nu te întrebe nimeni dacă mănânci, ce-ai făcut, unde te duci
Să te trântești de dimineață în patul tău beat muci
Zâmbiți un pic vă rog, a mai trecut un an
Mințeai la pădure deja și am rămas fără plan
Cum ziceam, când ziceam, ce ziceam
Între timp am uitat despre ce vorbeam.

Ref : (2)
Ăsta-i cronica unei senilități premature
Și reacția întârziată a unei minți imature
Prea bolnav să muncească,
Prea fricos să fure,
Prea mândru să ceară,
Mulțumit să îndure

Nicoleta Voica - Ard-O Focul de Uiagă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ard-o focul de uiagă
Că tare la mulți li-i dragă
Și nu se lasă de ea
Și-așa-și irosesc viața.
Băutura, ard-o focul,
Le-o mâncat la mulți norocul,
Că nu-i patimă mai rea,
Nu te lași ușor de ea.
Omul care-i băutor
Bea din seară până-n zori,
Nu gândește să mai lase,
Nici că-i așteptat acasă.
La copii nu se gândește,
Toți banii îi cheltuiește,
Îi dă toți pe băutură,
Își dă pita de la gură.
Orice patim-ai avea,
Băutura-i a mai rea
Că de băut nu te lași
Până poți pe gât să tragi,
Cât poți să ții sticla-n mână
Nu te lași de băutură.

Libelullah - Omul Cel Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Nici măcar nu știi ce-ți dorești cu-adevărat de la viață,
de când erai mic copil ți s-a spus „pune mâna-nvață”.
Erai mult prea mic să înțelegi ce zic adulții,
când te uitai la ei simțeai că priveai munții.
Ai început să crești, învățai cum merge lumea,
părinții mereu plecau la muncă lunea.
Credeai că te-abandonau, da’ seara mereu se-ntorceau,
aveai impresia că cu mintea ta se jucau.
Te-ai îndepărtat de prieteni și de tot,
deja erai clișeul clasic, sentimente de robot.
Și asta nu e tot, fix când ai ajuns la pubertate,
ți s-a dat mintea peste cap, voiai să te omori, drace.
Noroc că cineva te-a simțit și instant a venit,
și ți-a dat peste mână când la gât aveai un cuțit.
Nici nu ai idee cât de mult i-am mulțumit,
pentru existența sa și fapta de altruism.
Strofa 2:
Invidia e cel mai puternic compliment,
și-n același timp un indicator de succes.
Niciodată n-ai ciudă pe unu’ de sub tine,
dar pe ceilalți de deasupra vrei să-i aduci la deces.
Emoții în exces, așa te-aș descrie-n 3 cuvinte,
la cât de-al dracu’ ești, fuge-al bisericii părinte.
Ba, copile, tu n-ai minte? Ce dracu’ faci?
Repeți aceleași greșeli din ziua în care te naști.
Nu-ți mai bați capul când poți să-i bați direct pe ei,
îi arzi ca pe țigări, douăzeci pe zi.
Și când nu mai poți, de fapt, poți puțin mult mai mult,
te joci cu sufletele lor direct barbut.
Un eșec de om, doar cât ai vrea să fii tare?
vine unu’ zici că-i crivățu’, te dă jos din picioare.
Degeaba ai niște lucruri la care nici nu visai,
ai spus prea multe lucruri pe care nu le gândeai.
Strofa 3:
Regreți atâtea decizii ce nu le-ai făcut cu capu’,
rezolvarea lor e să te-mpuști să te duci dracu’.
Nici dracu’ nu te mai vrea, ai ajuns atât de piază rea,
ai pierdut cel mai de preț lucru: încrederea.
Acum e-n van, n-are rost să lamentezi,
comportamentul n-ai putut să ți-l temperezi.
Și acum plătești, da’ de unde? Buzunaru-i gol,
pe întreg Pământul ăsta tu nu mai ai niciun rol.
Și te simți nasol, încet începi să gândești,
și te îngrozești când realizezi,
păcatele tale și greutatea lor,
spectrul tău de culoare a devenit incolor.
Ai un gust fad în gură, asta da premieră,
e de la remușcări și nu de la droguri.
Ești conștient că ești omul cel rău,
și te întrebi de când dracu’ ai greșit drumul.
Strofa 4:
Forța de viață ți se scurge ca printr-o pipetă,
ești gata să îți bagi toți banii la ruletă,
și creierii tot acolo da-n moda rusească,
„lasă-l, mă, în pace, nu-i pasă ce-o să pățească”.
Vocile nu-ți dau pace, măcar nu mai ești singur,
toate evenimentele se repetă ca-ntr-un ciclu.
Viața ta nu-i decât un imens cerc vicios,
ar fi mai util dac-ai șterge cu ea pe jos.
Timpul e abstract și-l poți asemăna cu multe,
o stradă cu sens unic, o săgeată doar înainte.
Lumea vine, se uită, judecă, pleacă mai departe,
la final nimic special de notat în vreo carte.
Inima-ți e de zece ori mai rece ca gheața,
felu’ cum te-ai purtat ți-a-ndepărtat fiecare frate.
Pare rău să dau veștile proaste, ți-ai irosit viața,
la final nimic special de notat în vreo carte.

Alexandru Vlahuţă - Nehotărâre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce proști mai suntem amândoi!
Comori de plăceri dorm în noi,
Și cum le-ar putea deștepta
O clipă din dragostea ta!
E oare-o virtute-a răbda?..
Cu zâmbetul tău mă-nfiori,
Stăpâna atâtor comori:
Eu știu că mi-ai da, dac-aș cere,
Tu știi c-aș primi, de mi-ai da,
Și totuși răbdăm în tăcere,
Privind cum viața se trece
Pustie, și tristă, și rece.

William Shakespeare - Sonetul 9 [Sonnet IX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Rămâi burlac şi viaţa-ţi iroseşti
Ca văduva să n-aibă ochiul plâns?
Ah! Dacă mori şi rostul nu-ţi găseşti
Vei fi jelit de lume îndeajuns.
Şi lumea-atunci vărsa-va lacrimi mii,
Că e vădana ta, n-a procreat,
În timp ce alte văduve-au copii
Şi-n ochii lor îl văd pe-al lor bărbat.
Iar cel ce-i pus mereu pe risipit
Nu stă într-un loc, căci toată lumea-l vrea,
Dar frumuseţea-n viaţă ia sfârşit
Nefolosită, n-a putut crea.
Deci cum să poţi pe alţii să-i iubeşti
Când chiar cu tine-o crimă săvârşeşti.