Ard-o focul de uiagă
Că tare la mulți li-i dragă
Și nu se lasă de ea
Și-așa-și irosesc viața.
Băutura, ard-o focul,
Le-o mâncat la mulți norocul,
Că nu-i patimă mai rea,
Nu te lași ușor de ea.
Omul care-i băutor
Bea din seară până-n zori,
Nu gândește să mai lase,
Nici că-i așteptat acasă.
La copii nu se gândește,
Toți banii îi cheltuiește,
Îi dă toți pe băutură,
Își dă pita de la gură.
Orice patim-ai avea,
Băutura-i a mai rea
Că de băut nu te lași
Până poți pe gât să tragi,
Cât poți să ții sticla-n mână
Nu te lași de băutură.
Sensul versurilor
Piesa descrie efectele devastatoare ale alcoolismului asupra vieții unui om și a familiei sale. Subliniază cum dependența de alcool poate duce la pierderea norocului, neglijarea familiei și irosirea resurselor.