Versuri corectate și adnotate
Ref: x2Zâmbește, nu ai nimic de pierdut500 de euro joci poker ca un mutZâmbește, ai multe de câștigatAnturajul deja, te-a schimbat. I. Uite că am început, te-ai stricat de capDe fapt îți dau un reboot,Muzica schimbă oameni, știi foarte bineEu schimb muzica, te schimb și pe tineTe fac să te simți bineEști câștigător, doar în … Citește mai mult
Taci, nu, vreau să-ți aduci aminteSunt același eu în rolul principalSpune-mi, de ce acum ceri subtitreSă tac eu, nu, am trecut de la terțe la cuvinteAi făcut parte din viața mea destulAcum ești doar un joc de cuvinte.Prea multe șoapte printre țigăriAdevarul stă ascuns undeva în scrumMuzica mă împinge pe scenă cu forțaȘi tot ce … Citește mai mult
[Ala cu barca] Aspect pe autoportret, perfectcorect analizat în înțelept, cugetce exprimă fiecare frază din respectformă lirică ce atinge argumentemult prea puternice pentru minți resplicate ce luptă cu puteri identicecând lumina ideilor atinge originea versuluiautomat în cuget e modificarea universuluiși această lirică e o enigmă neînțeleasăsinteze din context aduc semnificație de rasăcuvintele mele sunt naturale, … Citește mai mult
Nu pot spune cine-mi începe poemele:e oare vântul,e oare un fel de melodie,o amintirefără trup, fără formă?Știu că eu le continuicu bucurie, cu chin:le aduc o silabă,le scot un verb prea greoi,le-aș vrea pline de mister.Sunt în slujba lor,atâta vreme cât ele-mi îngăduie.Au dreptul, desigur,când sunt în plină glorie,să murmure „mersi” ca eu să dispar.Nu … Citește mai mult
În jur – câmpia depărtată,Un codru ars din temelii.Mai jos – vâlceaua-nrourată,Cu nimb de nouri plumburii.Parcă n-ar fi nici depărtare.Chemările cu toate pier.O dezolantă deprimareE vie-ntre pământ și cer.Ea zi și noapte răscoleștePe câmp movile de nisip,Din când în când amar vuieșteȘi tace-apoi – pentru un timp.Tot ce-a trecut și ce va treceE doar un … Citește mai mult
Strălucești pe un munte, departe,Fereastră-n iatac, de neatins.Voi veni în extaz pe-nserateSă cuprind cu iubirea un vis. Auzindu-mă, din depărtareO să-aprinzi pe-nnoptat al Tău foc.Eu voi vrea, dându-i Sorții-ascultareSă-nțeleg al văpăilor joc. Când scântei vor irumpe-o mulțime,Răsucindu-se-n bezna cea grea,Eu pe cercuri de flăcări spre Tine,Voi urca și-n iatac voi intra.18 august 1901Volumul ”Versuri despre … Citește mai mult
Soarele nu se întoarce”SNEGUROCIKA” LUI OSTROVSKI.Nu plâng a stelelor paloare,Mi-s visele-un noian obscur.Alintă razele de soareSevera cruce în azur.Și ei alintul serii-i placeȘi-n brațe-i cade, ca și noi.Căci Soarele nu se întoarceDin bezna neagră înapoi.El va pleca, va fi tăcereCând crucea nu s-o mai vedea –Și-n frigul palidelor steleNoi iarăși ne vom resemna.12 februarie 1902Volumul … Citește mai mult
Ceața o străbate iarăRâsul cuiva, șoptit.Și tristețe mă-nfioară:Dinspre-azur s-a auzit! Șoapte iar, o dezmierdareCa-ntr-un vis plin de elan.Pare-mi-se, o răsuflareDe femeie mi-e liman. Râzi, vedenie ciudată,Gingaș chip, vis minunat!Altă lume-ndepărtatăTe-a ales și-naripat.
Pân’ la inerta-mi înserarePuțin de tot a mai rămas –Clopotnițele-s cântătoareȘi zburătoarele dau glas.Stiletul tău gingaș-subțireÎn suflet îmi pătrunde-ncet.Străina primăvara vine –Iluminat, slăbit, aștept.Ce-i între noi e-o întâmplare.Iluzii dulci și vani fioriM-au condamnat la adorareChemându-te din albe țări.Și triste-n zarea infinităAcele glasuri mor muți,Când bolta mea, învăluităÎn umbre grele, va muri.
Muncește, muncește, muncește:Un gheb îți va crește curând,Cu sârg și cu cinste-l vei crește,Cu sârg și cu cinste muncind.La horă în zile senine,Un altul voios va cânta.Și-o fată cu el, nu cu tine,Cu mâna în șold va juca.Tu știi că de-ar fi să te lase,Și tu te-ai pricepe la joc!Iar brâul, cu fir de mătase,L-ai … Citește mai mult