Versuri corectate și adnotate
Omu Gnom:Am stat mult până am scris la un nou album, e adevăratDar de când muncesc, scriu greu, și la propriu și la figuratAm versul upgradatȘi de nu pricepi nimicCând te las cu ochii în soare o fac ca la răsăritPrintre subiecte zburătoare, o ard ornitologTrec de la una la alta, ca un gigoloPână simți … Citește mai mult
Dar aș dori să-ți spun că nu e binePe când se stinge ultima țigarăOricum, aceasta-i cea din urmă oarăCe va vorbi de tine și de mine.Fitilul fumegă plângând în ceară,Tu rupi cu dinții niște vechi grisine,Un telefon întâmplător mai vine,Fitilul sufocat mai stă să moară.Și mă ridic și mă întorc spre ușăPreocupat de parcă n-aș … Citește mai mult
Cuvântau fără rost, vești ciudateAșteptau spre noapte în van.Părea că nimeni n-așteaptă,Numai eu la ușă stăteam.Strigând, plângând, o mulțimeDe casă se-apropia.Străini erau pentru mine,Chipul lor nu mă tulbura.O veste părea că-i apasă,Căutau ceva, nesfârșit.Delirau nebuni de-o mireasă,De unul care-a fugit.Și ajungând pe deal, fiecareÎn albastre zări se uita,Viclean, cu priviri amareCă-i mâhnit s-arate vroia.Numai eu, … Citește mai mult
Tăcut mi-e sufletul. Cețoase,Aceleași stele reci sclipesc.În jur, popoare zgomotoaseCer aur, pâine jinduiesc.Iar sufletu-mi, cu nepăsare,Alt țărm și-nchipuie-n scânteiȘi-n îndoita izolareEl pregătește pentru zeiSublime daruri, minunate,Tăcerea cosmică scrutând,Doar-doar va auzi departeAlt suflet prin azur chemând.Ci tot așa, deasupra mării,Prin ceață, păsările-adesÎși lasă inima chemăriiCe numai lor li-e pe-nțeles.