versuri melancolice – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Moartea Îndrăgostiților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Paturile noastre fi-vor parfumate,
Și-adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultimă căldură risipind, curate
Inimile noastre, două făclii sfinte,
Împărți-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,
Nalta fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un înger va deschide ușa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.

George Bacovia - Verset Târziu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coboară pe noapte
Tăceri de mormânt,
Și jalnice șoapte
Zboară pe vânt.
Pustiu și de veacuri
Nu ești și nu sunt.
Și doarme cetatea..
Nici alții nu sunt.

Rodica Elena Lupu - Alergare în Nori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atâta frig s-a condensat în aer
Și-atâta întuneric în pământ,
Prin rumegușul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.
Norii se țin în cârje de ninsoare,
Vag timpul țesătura și-o complică,
Contururile ard în îngroșare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.
Culorile sunt reci și părăsite,
E-o revărsare de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite,
Sub răsuflarea serii albăstrii.
Atâta timp s-a condensat în aer
Și-atâta necuprindere-n cuvânt.
Prin zațul depărtărilor mă-ncaier,
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

Ruben Dario - Versuri de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine.
Atât de clari îți sunt ochii, izvor de-nțelepciune.
Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vine
și în surâsuri, soare și bucurie-ți pune.
Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece.
Cu chinul, fericirea în ea este egală.
De-un ceas am scris un nume pe zăpada rece,
de-o clipă, pe nisipuri un altul unda spală.
Îngălbenite frunze pe trotuare zboară,
pe unde-au fost atâtea perechi îndrăgostite.
Rămâne-un vis în ramuri, din care-n primăvară
cresc flori. Când ale tale toate sunt veștejite.

Rainer Maria Rilke - Verset Final

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mare e moartea! Noi / râzânde guri îi suntem; / de gândul că în toi ... →

Ion Caraion - Grupuscul Hipnotic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe pieptenul tău, giuvaierele mâini
luminează nesiguranța.
Fructe-miracol opalescente, sticloase.
Liniștea e plină de ochii mei.
Domiciliul văzduhului să fie un fluture funebru,
o droaie de țipete și de boabe de măzăriche
să ningă din ei.
Și acel peplum în care ne aveam casa
habar să n-aibă…

A E Baconsky - Toamna Himericã

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Steaua pe care o ating se aprinde, noaptea-și întunecă ochiul ei plin de lacrimi uitate — floarea de cătină dusă de umbrele tale se clatină.
O, mai rămâi, mai rămâi, mai rămâi — dragostea ta ruginită prin vii noaptea mea arde.
Somnul din frunză pleoapele-l simt ca pe-o boală ascunsă.
Capul tăiat al copacului cade — uită durerile noastre nomade, lasă-mă toamna în prada furtunii, singur de mine să rad ca nebunii, singur același îndemn ascultându-l, singur în brunul
Noiembrie vântul noaptea să-l caut.
Drumul pierdut, cerul de purpură-l poartă pe scut, poate cândva-l mai așteaptă să-nvie.
Șoaptele tale și frunza târzie inima-mi tulbură.
Numai arinii, numai pe țărm legănările mâinii, numai aripile-naltelor ploi veghează-n vis lumina dintre noi.

Virgil Maxim - Vin', Îngere!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cine poate să cânte
cum cânt eu cu sufletul
când se coboară-ncet,
pe geana-amurgului,
îngerii trandafirii ai înserării?!
Se scutură flori albe de salcâm pe streșini
de parcă ninge puf din aripile lor…
Și fumul-nalt din horn
se urcă-ncet,
ca fumul jertfei,
și se-anină,
ca poduri, ca ostroave,
în marea-albastră și înaltă
pe care se opresc să se-odihnească
sufletele care urcă-n cer…
O, ce dor de Paradis mi s-a deschis în suflet!..
Ce dor, ce dor!..
Și cât de necuprins!..
Până nu pier,
vin’ îngere, și ninge peste mine
nea de rugăciune,
să mor ușor,
să mă ridic ca fumul jertfei..
Până nu pier,
vin’ îngere, și mă învață
plânsul rugăciunii!…

Veronica Micle - De Pe Țărmurile Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De pe țărmurile lumii norii către cer se-nalță,
Dar pe bolta lui albastră nu rămâne nicio ceață,
Bate vântul și-i alungă, norii se călătoresc,
Iar pribegele lor urme prin văzduh se risipesc.
Bate vânt și zi și noapte geme-n pieptul meu furtună,
Și gândirile-mi amare toate, toate se adună,
Și nu-i urma lor pribeagă, ci pe suflet îmi rămâne,
Tristă ca și ieri sunt astăzi, și ca astăzi voi fi mâine.