versuri crestine – Versuri.pro

Dsida Jenő - Vers Simplu Despre Har

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încercam minuni:
cu aur, cu argint
am invitat un grup,
să vină la mine!
Inutil, inutil,
aurul n-au vrut,
argintul n-au vrut,
n-au fost la mine.
Zilnic am spus zece
predici de munte,
minunate vorbe,
feerice vorbe,
inutil, inutil:
n-a auzit unul,
nu a simțit unul
predica de munte.
Așa am vrut focul
să-l fac în pădure:
frig să nu le fie,
la vătui, ied,
Inutil, inutil!
Și amorsa s-a stins,
nu s-a aprins focul
măcar, în pădure.
Și brusc de la sine
se strâng oameni,
de cuvinte simple
începând să plângă,
fără să mă uit
se aprinde focul,
în spate cu Domnul.

Simion Felix Martian - Dor de Libertate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32).
Nechează liber veacul răzvrătit
Într-un galop nebun, mâncând pământul,
În goana lui părând de neoprit,
Cum neoprit îi bate-n coamă vântul.
Un vis ca și istoria de vechi
L-a-naripat pe om până-n călcâie,
Cu aripile noi, perechi, perechi,
Smulgându-și de pe umeri grele frâie.
Dorind să-și scape viața de zălog,
De frâu, de jug, de lanțuri, de robie,
A tot sorbit al libertății drog
Pășind încet, încet spre…anarhie!.
Iar azi, confuz, nu poate hotărî
Spre perspectiva care se deschide:
E rodul libertății „a urî”?
Sau dreptul omului de a ucide?.
Continuând să soarbă cu nesaț
Din cupa care încă-l mai încântă,
Cu falsa libertate braț la braț
Omul se ia cu Dumnezeu la trântă.
Ce-i libertatea într-un veac nebun
Ce-și poartă ca o haină răzvrătirea?
Și încotro se-ndreaptă-acest taifun
Ce dezrădăcinează omenirea?.
Mi-e dor de libertatea în Cristos
Născută-n adevăruri absolute,
De zborul ei curat și luminos,
Mi-e dor de libertatea ca virtute.
Și pentru oameni de pe-ntregul glob
Ce știu că-n adevăr e libertate,
Cer libertatea sfântă de-a fi rob
Și, în Cristos, cu gânduri cenzurate.

Serghei Esenin - Nu Vântu-n Codru Se Perindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu vântu-n codru se perindă.
Nu frunze cad pe măguri, rar.
Din albăstrimea infinită
Șiroaie curg de psalmi stelari.
Văd: cu albastra ei maramă,
Pe nori uşori din cerul nalt,
Se-arată Preaiubita Mamă
Ducând pe Pruncul Preacurat.
La răstignire-n lume iară
Îl duce pe Cel Înviat:
„Te du, Iisuse, dormi pe-afară,
Sub vreun tufiş însingurat.”.
Zărind câte-un pribeag, spre dânsul
Mă-ndrept, prindu-l trist, duios:
Au, nu cumva e însuşi Unsul
Cel cu toiagul noduros?.
Şi poate-n clipa cea de taină,
Trecând, nu voi vedea de-ndat’
Că-n brazi e-un heruvim şi-n iarbă-
Mântuitoru-nfometat.

Nicolae Dabija - Psalm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu am, Doamne, nimic, și-s bogat.
Sunt, Doamne, cel mai bogat, că Te am.
Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,
cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!
Nu Te supăra, Doamne, că port roua-n gene,
că cel mai fericit am fost, fără să știu:
când sfâșiat eram de fiare în arene
Tu mă strângerai la pieptu-Ți, ca pe-un fiu.
Și ce ușoare-s lanțurile grele
și piatra de sub cap mi-e pernă moale –
în locul unde lacrimile mele
se întâlnesc cu râurile Tale!