vazduh – Versuri.pro

Giuseppe Ungaretti - Frați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din ce regiment sunteți,
fraților?
Vorbă tremurătoare
în noapte.
Frunză abia născută.
În văzduhul de suferință
involuntara revoltă
a omului prezent față cu
fragilitatea sa.
Frați

Odisseas Elytis - Întâmplare de August

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hoinăream prin văzduh și strigam.
În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.
Am ridicat o piatră și am țintit departe.
Soarta prevestită de Soare.
Se făcea că nu mă vede.
Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mare
și se înălță.

Salvatore Quasimodo - Ploaia a Sosit la Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ploaia a și sosit la noi,
răscolește văzduhul tăcut.
Rândunele-nfioară stinsele ape
ale măruntelor lacuri lombarde,
zboară ca pescărușii zvâcnind după pești;
peste gardul livezilor fânul își poartă mireasma.
Încă un an s-a stins arzând,
fără o plângere, fără un strigăt
care să-nvingă o zi pe negândite.

Poesis - Mă Plimb Călare Pe Câmp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă plimb călare pe câmp
Îi las calului liber frâul.
Privesc meiul lapițar și secara,
Privesc și grâul..
Iepuri, șopârle, lăcuste
Și-o ciocârlie, sus în văzduh.
Florile și-au ridicat fustele înguste
Și-au rămas cu genunchii goi
În zăduf..
Până acum totul era calm
Furtuna s-a apucat cerul să cearnă.
Și împăratul și sluga lui
Tot o tigvă lasă-n urmă.
Mă plimb călare pe câmp
Îi las calului liber frâului
Privesc meiul lapițar și secara
Privesc și grâul..
Până acum totul era calm
Furtuna s-a apucat cerul să cearnă.
Și împăratul și sluga lui
Tot o tigvă lasă-n urmă.

Eugen Jebeleanu - Aripile și Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O pasăre e o sămânță cu aripi / însă ea nu este iubită de pământ ... →

Ezra Pound - De Aegypto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit.
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul – pe buze.
Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Giuseppe Ungaretti - Frați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ce regiment sunteți,
fraților?
Vorbă cutremurătoare
în noapte.
Frunză abia mijită.
În văzduhul zbuciumat
involuntara revoltă
a omului ce-și constată
fragilitatea.
Fraților

Lucian Blaga - Trenul Morților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât e noaptea-n lung și-n lat,
nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini
pân’ la stelele-n vecini
licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe
semne verzi dau spre orașe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-l va auzi.

Federico Garcia Lorca - Văzduh

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plin de curcubeie / văzduhul / își sparge oglinzile / peste pădure. →

Kabir - Văzduhul Unde Locuiește Spiritul Radiază de XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

XVIII Văzduhul, unde locuiește spiritul, radiază de
muzica luminii;
Acolo, unde înflorește muzica albă și pură,
Domnul meu își află încântarea.
În minunata strălucire a fiecărui fir de păr de pe
trupul Său, lumina milioanelor de sori și de
lune se pierde.
Pe țărmul acela e un oraș, unde ploaia de nectar
toarnă și toarnă și nu contenește nicicând.
Kabir spune: ”Vino Dharmades! Privește: Durbar,
orașul Domnului meu preamărit. ”
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)