valuri – Versuri.pro

Dorian - Mare Albastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine iar și iar, mare albastră
Până mă voi stinge îți voi spune doar acasă
Singur cu tine simt că problemele mă lasă
Și noi doi vom discuta tot timpul despre tot ce mă apasă.
Despre griji, bucurii, despre viață
Despre fata de care ți-am zis c-o iau de nevastă
Ne vedem mai rar, să nu crezi că nu-mi pasă
N-am să las niciodată destinul să ne descoasă.
Și la tine mă întorc de oriunde aș fi
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aș fi
Știu că întotdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc din nou la tine, chiar dacă nu e vacanță
Chiar dacă-i toamnă sau iarnă, chiar dacă ceața e deasă
Doar tre’ să aud valu’, să îi simt un pic ritmul
Îmi bate inima pe bitul tău, e simplu.
Ca orice om crescut la malul tău
Când sunt departe, dragă, știi că-mi pare tare rău
Dar te visez și nu am cum să n-o iau ca pe-un semn
Am să las totul baltă și am să mă urc în primul tren.
La tine mă întorc de oriunde aș fi
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aș fi
Știu că întotdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Iar și iar, mare albastră
Știu că totdeauna mă vei primi.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal

Iulian Boldea - Pe Plajă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe plajă,
pe plaja cu stele de mare străvezii,
valurile se succed unul după altul.
Trecutul secret al mării se aude,
departe aproape aproape departe,
ca o spaimă catifelată,
ca un arhetip neînţeles,
ca o formă mereu schimbătoare.
Doar umerii mei de nisip și meduze ascunse
în arhitectura tivită cu taină
a valurilor.

Taxi - Ai Închis Marea în Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ai închis marea în ochi (x 4).
Ai închis marea în ochi
În ochii mari ai închis marea
În ochii mari ți se zbate
Valurile toate
Înspumate mă privesc.
Ai închis marea în ochi (x 4).
Ai închis marea în ochi
În ochii mari ai închis marea
În ochii mari ți se zbate
Valurile toate
Înspumate mă privesc

Rumi - Aspirația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inima mea este plină de
bucuria Misterului.
Inima mea răspândește
o mie de valuri.
Fiecare celulă
prinde aripi
și zboară deasupra lumii.
Fiecare caută
miile de chipuri ale Preaiubitului.

Eugenio Montale - Mareea Joasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amurguri de strigăte
când leagănul se mișcă sub umbrarul de viță
și aburi cenușii abia-mpăienjenesc
nemișcarea mării.
S-a dus timpul acela. Trec peste zid
zboruri piezișe repezi, coborârea
tuturor lucrurilor nu se mai oprește
și se amestecă pe țărm cu stânca
ce te-a aruncat în valuri întâia oară.
Sosește odată cu suflul primăverii
o vâltoare lugubră
de existențe absorbite, și-n seară,
neagră împletire, numai amintirile tale
se zvârcolesc și se apără.
Se-nalță pe spaliere, în tunelul
unde-ncet, încet, dispare trenul.
O turmă lunară sosește apoi
invizibilă pe dealuri și le paste.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frige nisipul încins, miroase a verde de alge
Și de sub pleoapa zării se-ntețește valul
Sărat de-abis de lacrimi din răul ce se sparge
De picurile ploii, se mângâind cu malul.
Și pescărușii țipă să alerteze cerul
De nori ce-ar vrea să fure din soarele auriu,
Ce singurul și-ar plânge eternul său, stingherul..
Căci stă zilnic pe boltă, cu sufletul pustiu.
Și vine, se retrage, o dâră înspumată
Se clocotind de spuse, de multele-necate
Și-arunc răvaș de gând; o sticlă către-o fată..
Adorm molcom de plânset, cum marea.. Tot o apă!..
13. 08. 2011

Daniel Iordachioaie - Mă-ntorc la Tine Mare Albastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1. Se topește blând cerul în mare
De iubirea ta sufletu-i plin
Ca un albatros cu-aripa frântă
Eu la țărmul tău astăzi revin.

Refren 1: Mă-ntorc la Tine iar și iar Mare Albastră
Cum se întoarce valul tău, veșnic la mal.

Refren 2: Mă-ntorc la Tine iar și iar Mare de soare
Și-aș vrea să-ți fiu doar eu mereu, unicul val.

2. Tu ești a mea
Eu sunt al tău
Cine-ți aude o dată doar strigătul
Se-ndrăgostește și nu-ți uită farmecul.

Refren 1:

3. Pe câmpia ta visele mele
Mari corăbii, mari
Flori ce se cern
Vieții mele ești
Marea iubire
Frământarea ta-i cântec etern.

Refren 1:
Refren 2:
Refren 1:
Refren 2:

Dimitrie Anghel - Darul Valurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Azi am găsit pe dună un braț alb de statuie,
Un braț furat de valuri de cine știe unde…
Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie,
Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde?
E-un braț alb de femeie, fărâmat mai sus de umăr,
Și marmora-i atâta de clară și curată,
Încât nu-ți vine-a crede că ani fără de număr
S-au scurs de când stă astfel în valuri îngropată.
Și mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire,
De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă
În marmora rebelă suprema-i amintire,
Pe fruntea lui modelu-și purta mâna cealaltă.
Trecea frumoasa mână pe fruntea inspirată,
Trecea dezmierdătoare dând vițele-ntr-o parte
Iar el cioplea cu râvnă, visând că poate-o dată
Atât o să rămâie dintr-înșii după moarte.
Și-ntr-adevăr că veacuri s-au scurs și iat-o iară
Purtând pe brațul tânăr o algă ce scânteie,
O algă-nmlădiată frumos ca o brățară,
Asemeni unui ultim capriciu de femeie.

Dimitrie Anghel - Nemulțumitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Venea-nflorit de alge, de foi și scoici barbare,
Vuind urca pe dune enormul ocean;
Venea ca un logodnic zvârlind mărgăritare
Și ramuri rupte-n treacăt din codrii de mărgean.
Cu pletele zburlite sălta pe estacade,
Își anina în pripă splendidele-i dantele,
Și iar le lua ca-n urmă mai albe, în cascade,
Să le răsfire-n soare supt geamurile mele.
Pierea apoi prin peșteri, și-acolo, ca avarii,
Ce-și vântură întruna grămezile de aur,
Rostogolea pietrișul adus de milenarii,
Făcându-și socoteala imensului tezaur.
Se înălța pe urmă și iar venea aproape
Să-mi plângă subt fereastră – o, jalnic Ocean!
Ce-ți mai lipsește oare când ai atâtea ape,
Și-n ele-atâtea perle, și aur, și mărgean?

Stephen Crane - Explic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi explicam trecerea argintie a unei nave pe timp de noapte,
Mătuirea fiecărui val trist pierdut,
Boomul în scădere a lucrurilor din oțel se străduiește,
Micul strigăt al unui bărbat,
O umbră care se încadrează în noaptea gri,
Și scufundarea stelei mici;
Apoi, deșeurile, departe de apele tale,
Și legătura moale a undelor negre
Pentru mult timp și în singurătate.
Adu-ți aminte, tu, o navă de iubire,
Tu faci o risipă mare de ape,
Și legătura moale a undelor negre
Pentru mult timp și în singurătate.